Another Christams is over...

Da..si o spun cu regret pentru ca iubesc perioada sarbatorilor de iarna si mi se pare nedrept sa fuga atat de repede..
..partea buna e linistea, familia care e reunita...partea proasta e mancarea in exces, aglomeratia, telefoanele care suna fara oprire ... si acele mesaje depersonalizate care invariabil incep cu 'fie ca lumina...', sunt lungi, stereotipice si la care refuz categoric sa raspund. Oamenii pe care ii iubesc merita un telefon sau o felicitare scrisa de mana...da..stiu ca e demodat dar asta face diferenta..
...e o frenezie cu mesajele tipice, poezii si ma gandesc ca mai vine o tura de Revelion..'fie ca noul an...'..
Anul asta nu-mi fac bilanturi insa pasesc in 2010 cu destul de multa incredere ca voi realiza multe, ca voi face schimbari in bine..mi-am alcatuit schita horoscopului, nu dupa asezarea planetelor si dupa ceea ce imi doresc sa fac si am tot amanat. La anul nu mai vreau sa aman..:)..la anul am sa fiu o luptatoare, am sa reclasific prioritatile, am sa ma lupt cu mainile si picioarele impotriva rutinei, a banalului si a lucrurilor usoare...

..dar fiindca suntem in data de 29.12.2009, orele 16:51..back to work..

Magia sarbatorilor...

E vremea veseliei, a bujorilor in obraji, a entuziasmului pueril, a abandonului hainelor de birou .... e vremea sa ne amintim de cei dragi, sa ne amintim de noi, sa visam la povesti cu reni si Mos Craciun...sa bem cacao fierbinte si sa primim colindatori...In ciuda superficialitatii secolului 21 este o atmosfera de poveste in luna Decembrie, e o stare de bine care te invie si iti da incredere...
As vrea sa am puterea sa pastrez magia pentru totdeauna, sa o transmit copiilor mei, sa nu las nimic sa zdruncine starea de poveste...
..acum imi plac filmele despre Craciun, imi place frigul..pentru ca miroase a zapada, imi plac serile linistite, mirosul de scortisoara din lumanari, cerul senin, iubesc imaginea mamei care coace prajiturele in timp ce in casa se aud colinde si noi facem bradul..imi place sa impachetez cadourile, sa ma gandesc la cei care le vor primi...
....m-as ascunde cateva zile intr-o cabana in varful muntelui, fara telefon sau alt mijloc de comunicare..sa ne bulgarim ziua si seara sa stam in fata focului cu un vin fiert in maini..si sa nu mai existe nimic altceva...

Va doresc tuturor un Craciun linistit, pace in suflete... sa va atinga magia sarbatorilor..sa gasiti multe cadouri sub brad, sa zambiti mult si sa va ganditi la toti cei dragi cu inima deschisa..

La multi ani!

http://robertvlase.wordpress.com/

Sa incercam sa il ajutam, daca nu cu bani macar trimitand acest link mai departe..poate va ajunge si la cei care pot schimba ceva..

Multumesc!

Sistemul medical romanesc

Una este sa auzi la altii dar cand ti se intampla tie totul capata proportii astronomice.
Ieri dimineata am mers la Policlinica Nicolina pentru o banala radiografie la coloana, dupa dureri zilnice..amanari, etc. Ajung acolo, stau la rand cuminte cca 50 de minte dupa care o doamna in varsta ma striga. Intru, ma dezbrac ascultatoare si ma aseaza la un aparat care mie imi parea a fi dedicat pentru plamani nicidecum pentru coloana mea cu probleme. Ma gandesc ca tehnica a evoluat si ca poate radiografierea spatelui se poate face si stand in picioare. Dupa mine, mai intra o domnisoara, care este intinsa pe o masa de radiografie. Pana aici toate bune si frumoase.
Pe la pranz sotul meu merge sa imi ridice rezultatul insa stupoare..radiografia nu a iesit bine si trebuie repetata. Ma ingrijora ideea de a face 2 radiografii intr-o zi insa mi s-a spus ca este perfect ok. Ajung acolo si de data aceasta, un domn, ma invita sa ma intind pe masa de radiografiere..intreb daca nu cumva dimineata m-au confundat cu domnisoara si mi-au facut la plamani..cu jumatate de gura imi spune ca da si ca nu a inteles ce scria pe trimitere !!!!????
Nu m-au intrebat nimic, puteau sa intrebe..'domnita ..unde vreti sa va 'pozam?'..nu..indiferenta maxima, aere de superioritate si serviciu medical infect.
M-am invatat minte oricum ca de fiecare data cand voi mai apela la servicii medicale sa ma interesez inainte despre pasii consultatiei, derularea ei, ca sa ma feresc de astfel de surprize.

Ganduri postelectorale

Discutam ieri cu o prietena care mi-a spus mai in gluma mai in serios.."daca iese Basescu ma impusc in cap, daca iese Geoana ma impusc in picior"..analiza politica nu fac, nu pentru ca nu as vrea ci pentru ca fug de penibil si in plus, sunt multi cei care se ocupa doar de asta..am vazut ca mai nou si Mircea Badea e analist politic.
Cursa prezidentiala a avut trei capete de afis, Basescu, Geoana si Antonescu.
Dupa umila si neavizata mea parere, Geoana e marioneta comunistilor si securistilor si eu sigur nu mai vreau asa ceva pentru Romania, Antonescu e liberal...liberalii au mai fost la putere si au semanat doar dezastru.. Basescu are foarte multi dusmani, e limitat constitutional, nu are stofa de reprezentant al statului insa a urnit tara de pe loc, e singurul care a facut-o. Repet ca e doar o opinie personala, plasata pe blogul personal, nicidecum vreun manifest pro Basescu.

Romania are inca o pozitie firava in Europa, nu avem demnitate, suntem sclavii manipularii marsave ale unor 'personalitati' sonore bine sustinute..Avem nevoie de un lider, de o personalitate puternica 'neunsa', de un initiator de drum..vorba Carcotasilor..avem nevoie de Barack Obama..
Deci... daca iese Geoana ma impusc in picior daca iese Basescu.. tin pistolul aproape..

Dileme

E ciudat spre sinistru tot ce citesc despre fatidicul 2012, decembrie.
Respect civilizatiile apuse, care au beneficiat de puterea cunoasterii stiintifice la un nivel inca imposibil de descifrat, insa toate aparitiile din presa, bloguri si alte mijloace media nu fac altceva decat sa creeze un haos, in special pentrul omul de rand care nu are cunostinte despre alinierea planetei, centura fotonica, radiatii electromagnetice, etc.
Schimbarile planetare au loc de foarte mult timp si se manifesta prin incalzirea globala, atacurile asupra mediului inconjurator care cu siguranta incepe sa protesteze agresiv, limitarea semnificativa a timpului terestru, virusi din ce in ce mai invazivi care determina o scadere progresiva a densitatii populatiei...
Odata cu descoperirea si analiza civilizatiei Maya apare si neconcordanta cu principiile si istoria religiei care intelege si detaliaza 'sfarsitul' intr-o lumina puternic dumnezeiasca si mai putin naturala, fireasca..in sensul unei consecinte directe asupra atitudinii distrugatoare a fiintei umane.
Sunt constienta ca suntem 100% responsabili de ceea ce se intampla in jurul nostru, prea putini iau atitudine, vocile 'verzi' nu au sonoritate suficienta ca sa schimbe ceva, iar nevoia abisala de profit va desconsidera pentru mult timp nevoia planetei de regenerare.
In privinta profetiei...'om trai si om vedea'...

Acceptarea prostitutiei politice...

Orice ziar deschid dau de figura incercanata a unuia dintre candidatii la presedintia Romaniei.
Zambet fals, promisiuni ridicole, sloganuri preluate din manuale de marketing...toti ne promit ca va fi mai bine, fiecare insista pe ce nu au facut ceilalti, iar cetatenii tarii puse la bataie rabda de frig in apartamente comuniste, isi impart pensiile pe prioritati ca sa le mai ramana si de mancare, se gandesc cum vor achita ratele la banca, se sinucid ca nu mai fac fata datoriilor...
...astept cu nerabdare sa se incheie circul si prostitutia politica...sa reluam rutina primitiva cu care deja ne-am obisnuit, sa visam inca 5 ani la autostrazi, salarii si pensii decente, demne de Europa...

Bilant..

Nu stiu cand a fugit 2009...timpul e o resursa din ce in ce mai limitata...se apropie decembrie, luna bilanturilor, a listelor lungi cu realizari, amanari, bucurii, tristeti....te intrebi..'ce am castigat?', 'ce am pierdut?'....tragi adanc aer in piept si te gandesti zambind ce mai urmeaza...
Ma mandresc cu decizia de a incepe cursurile de germana, decizie care de 3 saptamani imi imbogateste vocabularul si timpul; ma mandresc pentru ca este o idee cu care cochetez din liceu si abia acum si-a gasit implinirea, printre grafice, contracte, rapoarte si ..nervi.. Lista mai continea cateva activitati...cursuri de dans, pilates, etc.
O alta realizare majora la nivel de familie sunt zilele de vineri cand mergem la Filarmonica...este traditia noastra personala, o modalitate de a ne autodisciplina prin cultura, de a ne reaminti ce inseamna 2 ore de rabdare, la inceput impusa, apoi fireasca, de a te bucura de un timp scurs incet, complex si autentic.
Ceea ce este foarte trist e ca in 365 de zile am bifat doar atat...in rest ce am facut? ...m-am schimbat, am luat 'palme' si 'imbratisari' de la viata, mi-am regandit prioritatile, am refuzat sa mai regret deciziile, am invatat sa iubesc micile esente care inainte treceau pe langa mine si mi-am facut cateva promisiuni ...pe o lista..nematerializata..cu lucruri/aspecte pe care LE VOI bifa in 2010..

Cuvinte ..ganduri..concluzii

Sunt momente dificile care ne marcheaza viata si etape care lasa cate o amprenta asupra gandirii, zambetului sau existentei per ansamblu. Suntem fiinte sociale, avem nevoie de gesturi si cuvinte care sa ne confirme dragostea, nevoia, intelegerea, aprecierea...lipsa lor ne izoleaza, ne tulbura si ne inaspreste. Libertatea poate insemna eliberare sau instrainare, cuvintele dure pot influenta o decizie care declanseaza un lant intreg de evenimente placute sau nu...Un om alungat din fata unei usi nu se va mai intoarce niciodata acolo, nici cand cel din spatele usii va dori sa-l primeasca..
Fiecare gest, din fiecare zi...reprezinta o alegere facuta si sunt putine ocaziile cand mai pot interveni asupra rezultatului..sentimentele sunt supuse schimbarii, sunt determinate de factori externi pe care daca nu stim sa ii gestionam vom fi niste mari pierzanti...
Investitia in fiecare zi, o vad ca pe o cladire la care tot mai adaugi un nivel...nivelul se poate inchega bine pe cladire sau poate cadea...la final sunt oameni care au zgarie-nori...alti abia se zbat la etajul 1..

Nu am scris maxime, am scris cateva cuvinte bine directionate, care intelese pot aduce mult bine, ignorate pot declansa mult rau..

O alternativa realista..

http://remuscernea.ro/2009/09/sistemul-vs-remus-cernea/

Lupta cu viteza

Sunt o romantica incurabila. Imi plac povestile de dragoste cu iz de roman, cu fluturi in stomac, cu acea privire naiva care tradeaza sentimente profunde, cu cine romantice la lumina lumanarilor si trandafiri pe scaunul din dreapta al masinii. E adevarat ca populatia cu inclinatii reale spre romantism este pe cale de disparitie, ca resursa timp e din ce in ce mai redusa, ca nevoia de supravietuire este mai puternica decat nevoia de implinire sufleteasca.
Parca s-au imputinat momentele cand un film ma induiosa pana la lacrimi, cand analizam atent o privire, un gest si incercam sa-i descifrez adevarata insemnatate..acum ziua intreaga este un maraton stupid care are drept unic scop afirmarea profesionala, saltul in cariera si ziua de salariu.
O, ce bine ar fi daca am incetini cu totii un pic ritmul, daca ne-am uita atent in jur, daca am respira adanc aerul dintr-o padure, daca am mirosi incet un trandafir cu siguranta ne-am da seama cata esenta pierdem, cate tresariri, cati oameni..
Mie imi lipsesc mult cele de mai sus, momentele rulate cu incetinitorul..
Nu mai constientizez cand si cum trec saptamanile, nu-mi amintesc ultimul moment de relaxare totala, nesimtita, de armonie cu mine..azi e luni..acusi e vineri si balanta nu indica nici macar un moment care sa treaca incet, domol, calm..

Romania...

Iasi-Bucuresti, cu masina inseamna cca 400km, mai exact 5 ore de mers, cu o viteze medie de 85 km/h. De ce o viteza de 85 km/h, abia aceasta este o intrebare interesanta. Pentru ca treci prin 'jde saturi unde intalnesti de la 25km/h pana la 50km/h limitari de viteza, radare pofticioase care abia asteapta sa te traga pe dreapta si sateni bauti care oscileaza intre balans stanga-dreapta in drum spre casa.

Cred cu putere ca suntem singura tara din Europa fara autostrazi, singura tara din Europa inca dominata de imbecilizare si manipulare politica; e strigator la cer ca la 20 de ani de la Revolutie noi inca nu avem infrastructura pusa la punct, dar ne plangem de lipsa cresterii economice, saracie, ne intrebam de ce nu vin investitorii etc.

Traim intr-o tara comunista chiar daca am alungat regimul, suntem manipulati an de an de niste burti hranite din bani publici, de amante intretinute si siliconate cu bani de la buget.

Auzisem ieri la stiri cum cretinii vor sa trimita la vot "cetatenii" de la 16 ani..nu mai au electorat, vor sa intinda micul si berea spre adolescentii usor influentabili care se vor simti mai "cool" daca voteaza. Nu mai conteaza ca la 16 ani inca te incalti invers, ca politica este pentru tine doar un motiv bun sa schimbi canalul la TV.

Am fost invatata in facultate ca e bine sa mergi la vot, ca e singura modalitate de a incerca macar sa schimbi ceva, insa anul acesta nu voi merge pentru ca m-am convins cu tristete ca nu avem scapare si ca gradul de indobitocire este foarte mare.P
Putinii oameni cu initiativa sunt fie redusi la tacere in mod ingenios fie sunt inghititi de multimea flamanda, care-l aclama sus si tare pe tatuca Iliescu.

In concluzie, eu reprezint un cetatean roman obosit, plictisit, dezarmat, pesimist, care cocheteaza din ce in ce mai des cu relocarea (nu-i spun emigrare ca nu-mi place nuanta) si care nu doreste sub nici o forma sa-si creasca copiii intr-o putrefactie sociala, economica si politica, in blocuri tip cutie de chibrituri, intr-o lume plina de hoti, curve, securisti si lista ar putea continua daca nu mi-ar suna telefonul..

Romantism de duminica

Tocmai am terminat de vizionat un film pe HBO, o comedie romantica de duminica..Nu stiu cum se face ca mereu ne regasim intr-un personaj din film, ne recunoastem reactiile intr-o situatie inedita cu care se confrunta eroul sau eroina din pelicula.
Sunt cativa ani de cand am iesit din facultate, cand prioritatile mele erau adanc gravate in tabla mea de valori. Stiam ce vreau sa fac, imi imaginam parcursul si simteam in nari mirosul succesului, al implinirii. Eram atat de convinsa ca nu-mi voi schimba nicicand perceptiile.
Viata e oarecum destul de corecta chiar daca de multe ori indreptam degetul si sustinem cu inversunare ca "life is shit". Ea ne ia, ne da, ne arata diverse ipostaze care zdruncina din temelii visurile si ajungi sa-ti dai seama ca idealurile tale nu erau corecte sau cel putin nu pentru tine. Ma vedeam o carierista convinsa cu ochelari de vedere, "running in heels", temuta si apreciata, satisfacuta doar de cifra de afaceri a companiei. Hmm..
Nimic din toate astea nu conteaza daca seara acasa e lumina stinsa, miroase a frig iar patul e de o singura persoana. Ok, un timp va merge sa adormi citind Forbes sau orice alta carte despre cum sa fii un bun manager, dar la un moment dat, intr-o seara, ai sa intorci capul si ai sa lacrimezi amintindu-ti ultima oara cand ti-a zambit cineva din acel colt de pat.
E atat de linistitor sentimentul de apartenenta, atat de minunata jumatatea de pat ocupata, atat de melodios un "buna dimineata" somnoros spus cu jumatate de gura si atat de dezarmanta seara, intrebarea.."esti bine?", incat nici o recompensa materiala sau cifra de afaceri cu multe zerouri nu prea mai conteaza.
Dragostea nu tine de foame, e corect, dar nici banii n-au brate si buze, suflet sau ochi..
Merg sa-mi imbratisez sotul:)

Date de criza..

Da..ma afecteaza criza financiara si nu ma refer neaparat la fluctuatia bancnotelor din portofelul meu rosu.
Lumea e trista, preocupata, toate conversatiile incep "vai" si se termina cu "nu mai stiu ce sa mai fac", planurile sunt amanate, ierarhizarea prioritatilor a suferit o prabusire infricosatoare si neasteptata si eu..sunt deprimata.
E rau peste tot, astepti luna de luna sa vezi daca mai figurezi pe lista de plata a companiei, citesti tampenii prin presa si se apropie si campania electorala. Refuz categoric sa scriu ceva despre clasa politica din Romania sau absenta ei, avem cu totii televizoare si acces la informatii.
Nu stiu cat mai dureaza, dar e cert ca la noi va dura mai mult decat in alte parti (Germania si Marea Britanie au inceput sa-si revina, SUA si China dau semne de relansare).

Cred ca acum invingatorii sunt oamenii calculati, realisti, atenti la tot ce se intampla, loiali si foarte bine pregatiti.
E un moment bun pentru obtinerea unei calificari in plus, a investitiei in dezvoltarea personala, a introspectiei si cred ca e prielnica si orice reorientare si reorganizare a activitatii profesionale.

Fila din Atlas de Marlanie Cotidiana

Regret ca dupa atatea zile de pauza revin cu o postare agresiva si cu scrasnit de dinti.
Simt o sila istorica fata de pitzipoancele cu mers apasat, leganat, care misca genele cu cifra IQ-ului batai/minut, care sustin sus si tare cauze morale, care pozeaza in virgine timide si au rosu in obraz de la prea mult fard.
Trist e ca poti avea una pe un kg de rosii sau o masa la un restaurant cu stele, ca o gasesti peste tot, mai ales unde nu te astepti sa fie, ca te pacaleste cu chipul de copil nevinovat in timp ce se parfumeaza delicat cu Channel no 5. Daca ii pui o bratara la mana sau pomenesti in treacat de diamante, in 10 minute de cand te cunoaste deja iti va rosti primul te iubesc, convingator, cu ochii inlacrimati.
Tot trist e ca li se inmulteste samanta, ca isi fac loc prin lume nu cu inteligenta ci cu tricoul pe post de rochie la bratul unui cap rotund cu gusa in fata si gusa in spate, SUV si telefon Vertu.
Natzia dominata de testosteron actioneaza mai subtil si cu mai multa demnitate; kg-ul de rosii se transforma intr-un ceas sau intr-o carte de vizita in buzunarul cui trebuie, asta in timp ce rosteste discursuri despre moralitate printre buzele care inca pastreaza iz de funduri pupate apasat.

Motivul postarii: saptamana trecuta a fost sufocata de exemplarele mai sus descrise..
E marti..

Haideti sa ajutam un copil sa traiasca!

http://www.salvatiuncopil.com/home/index.php

Orice donatie cat de mica ii poate salva viata Ioanei. E un copil superb care are nevoie de ajutorul nostru ca sa traiasca si sa-si bucure parintii.

Insuficienta

Simt ca nu sunt suficienta.
Sunt atatea de facut, oameni de multumit, ego de multumit, un job solicitant si oricum as lua-o cineva ramane fara mine. Urmeaza explicatii, sprancene ridicate cu subinteles, mustrari de constiinta, etc. As vrea sa pot petrece mai mult timp cu ai mei (cum ma sfatuia cineva drag), sa-mi recuperez o parte din prietenii pierduti printre sarcini de serviciu, viata amoroasa si maturizare abrupta, sa simt ca-mi dedic si mie macar un pic de timp. Nu-mi dau seama cand 24 de ore au inceput sa fie insuficiente..si citeam undeva ca daca ziua ar avea 26 de ore tot insuficienta ar fi. Capitolul time management e cat de cat pus la punct, nu ma plang de dezorganizare, insa tot nu reusesc sa bifez multe din lucrurile care m-ar face pe mine si nu numai extrem de fericita.
Saptamana trecuta ne-am achizitionat bucurosi palete de badminton..ce mai..nebunie..planificam cate jumatate de ora seara de joaca in fata casei, ar curat, ne mai relaxam si aruncam grijile odata cu fluturasul..insa..nu am apucat. Ba e tarziu, ba e racoare, ba mi-e somn, ba are de lucru..si paletele stau acolo pe pat, ambalate, cu pret pe ele si eu ma privez de putina liniste si impacarea ca am facut ceva util mie, noua.

Gata ziua de azi..I'm headed home:)

Eu cu mine

Da..astazi m-am hotarat sa scriu despre o relatie intima, necesara, salvatoare si din ce in ce mai putin actuala..relatia cu..mine. E vorba despre acel moment de liniste cand reusesc sa ma gandesc doar la mine, la ce simt, la ce nevoi am, ce ma doare, de ce. Nu inseamna jumatate de zi, maxim o ora, uneori si mai putin..cand privesc pe fereastra, sau imi mangaii cainele, sau privesc in gol de pe o canapea confortabila, cu o cafea in mana. Atunci mai gasesc niste raspunsuri, imi amintesc de ce mi-e dor si trag mental niste concluzii.
Nu..nu sunt intotdeauna bune concluziile nici starea de suflet nu e perfecta dupa introspectie. Nu gasim mereu raspunsurile asteptate..
Deci practic cum ma ajuta?
Ma ajuta sa ma simt relaxata si in intimitate cu multe aspecte de viata ascunse de tumultul zilnic; ma ajuta sa-mi inteleg mai bine reactiile si poate sa stiu sa le explic mai bine celor care "le suporta"; imi da curaj sa recunosc ce-mi doresc; imi aminteste de ce am uitat sa fac si imi revigoreaza imaginea despre mine, un pic distorsionata dupa zile monotone, rutinate..

Utilitatea studiilor..

Navigand astazi pe Linkedin.com am dat peste o dezbatere interesanta intr-un grup, si anume "Ce iti ofera facultatea si cum te pregateste pentru un job full time?".
E o intrebare foarte buna, la care m-am gandit de foarte multe ori.
Suntem o natiune sufocata de diplome, cu peretii plini de licente, titluri si realizari academice, insa ce are practic in mana un absolvent cand iese vesel si optimist pe usa universitatii?..Are un suport de curs..atat. Are o gramada de definitii in cap, tipuri de management si strategii de marketing insa reuseste sa prinda un job de livrator pizza, agent de paza sau sofer. Nu generalizez, insa in mare parte din cazuri aceasta este finalitatea. Ca e lipsa de sansa, ca e aglomeratie pe piata muncii sau ca formatorii nu iau in calcul o colaborare cu firmele angajatoare pentru a oferi o sansa reala studentului cand inca se afla pe bancile facultatii, exista clar o problema.
Ca si proaspat absolvent cand deschizi un site de joburi, te cuprinde frica pentru ca joburile din domeniul tau, unde te regasesti la job description, toate cer...experienta. Ok, dar tu in facultate ai invatat, de unde experienta? Imi amintesc de cate ori mi-am adresat eu aceasta intrebare. In facultate colegii mei care lucrau, fie incheiau asigurari, fie lucrau chelneri in baruri. Cand termini economie, marketing, filosofie sau stiinte politice, faptul ca stii ce inseamna 50 gr de whiskey nu te va propulsa in fata unui angajator.
De ce nu sunt profesorii preocupati de viitorii absolventi?
De ce nu se colaboreaza cu firmele locale pentru crearea sanselor, macar prin programe de practica, voluntariat si de ce nu part-time-uri care ulterior sa figureze in CV ca si experienta, pe aria ta de actiune..In felul acesta am elimina panica post absolvire cand cu diploma in mana nu stii incotro sa o iei.

Sa speram ca urmatoarele generatii vor avea sansa de a beneficia de o deschidere mai marepe piata muncii, atat din partea cadrelor didactice cat si din partea companiilor care activeaza local.

Concluzii de marti

E ciudat cum se schimba idealurile sau prioritizarea lor.
Imi doream un job stabil, solicitant, unde sa mi se graveze numele in marmura la fiecare proiect reusit, sa stau singura in birou, sa nu-mi mai fac singura cafeaua ca sunt zile cand ..chiar nu am chef...etc.
Acum, azi, marti, 28 iulie 2009 imi doresc un job de care sa scap seara in fata usii cand intru in casa. ATAT. Cele descrise mai sus par acum banale, diincolo de realizabile, insa blestemul taskurilor e lipit cu un glue ingenios de spinarea mea aproape cocosata de idei sau lipsa lor.
In dus/pat/bucatarie ma gandesc ce deadline din contractul lui X se apropie si imi propun sa-l notez peste tot ca sa nu-l surclaseze Y cu vreun act aditional..

Copiii nu ar trebui sa-si faca temele acasa..scoala e tot un orar strict de studiu, in timpul acelor ore trebuie rezolvate temele, acasa copilul trebuie sa se joace, sa fie..doar copil, iar eu acasa ar trebui sa fiu doar sotie..

mda..asta e concluzia de marti..

Parfum difuz de vacanta

Da, azi e prima zi de munca dupa doua saptamani de vacanta, detoxifiere si rupere de realitatea cotidiana.

Croatia..
un taram necunoscut pana acum (pentru noi), o tara care nu face parte din UE, desprinsa din fosta Iugoslavie, despre care auzisem numai lucruri frumoase.

Inca incerc sa-mi dau seama de ce concediul acesta este mai deosebit decat toate celelalte..ca am fost doar noi doi? ..posibil..

Insula Pag seamana cu un colt de Paradis (asa cum mi-l imaginez eu), oarecum ferit de "deliciile" modernitatii si ancorat in traditie; strazi mici, labirintice, case apropiate, oamenii zambitori, obisnuiti cu turistii, nici un Mall (stiu ca pentru unii e o tragedie insa pentru noi a fost o surpriza placuta)..experienta de shopping insemna o multitudine de tarabe vesele cu suveniruri home/hand made sau magazinase ascunse printre cladirile ferite de soare.
Chelnerii zambeau, erau fericiti sa-ti aduca o apa minerala si niste fructe de mare, erau atenti sa fii multumit; nu cred ca in Croatia chelnerii merg la cursuri de customer service(!!)..ci doar stiu ca mare parte din beneficiile tursimului local li se datoreaza si lor.

Fiecare straduta perfect asfaltata, pana in capatul insulei, pana in apa..

Marea de un turcoaz sfidator si de o curatenie enervanta pentru un roman obisnuit sa innoate printre alge, pungi si fecale..

....iar pentru mine a fost a doua luna de miere, o regasire atat de necesara, incat fiecare gest de la dormitul la pranz, plaja in balcon, masaj cu Voltaren si pana la plimbarile seara pe plaja, cutreieratul insulei mi-au reamintit ce ochi frumosi are, cum stie sa zambeasca, cat valoreaza o clipa de tacere in bratele lui si cat de norocoasa sunt sa-l am..

Ganduri cu parfum de concediu...

Vreau sa stau degeaba..sa nu fac absolut nimic solicitant fizic sau intelectual, sa nu mai aud elucubratii ale unor minti bolnave care murmura zilnic atrocitati.... vreau sa stau intinsa pe o plaja goala, salbatica, deloc amenajata, sa-mi umplu plamanii cu aer sarat nepoluat, sa uit ce sonerie am pe telefon si sa savurez cateva momente de evadare.
Revin invariabil la senzatia de liniste care mi-o ofera marea..singurul loc unde tacerea aduce raspunsuri, unde agitatia provoaca calm si unde mi-as dori sa locuiesc cel putin 3 luni pe an...
Sambata plecam spre Croatia si mi-am propus sa revin plina de energie, poate cu niste raspunsuri si detehnologizata (imi iau doar un telefon cu mine..!!!!).
Urasc sa fac bagajul..as vrea sa plec cu mainile in buzunar, ochelari pe nas si cand ajung acolo sa-mi iau ce am nevoie..mda...dar as avea bagaj de facut la intors..Hmm..o problema existentialista profunda cu o componenta dramatica imposibil de neglijat..

Revin..

Nedumerire..

Intr-o discutie foarte serioasa, profunda si animata cu psihologul meu imaginar intrebam naiva de ce ma deranjeaza oamenii care poarta ochelari de soare in mall/showroom/cinematograf(!), tribunal(!!)..etc..ca sa nu mai mentionez ca sunt cat jumatate de fatza si scrie maare pe ei D&G..Daca mesteca si guma presiunea sangelui meu atinge cote alarmante.
Mmm..psihologul pare ingrijorat si pare sa-mi sugereze un concediu binemeritat dupa un an cam agitat..insa nu vad legatura cu cele mentionate mai sus..
S-a intamplat astazi..in mediul elegant in care imi desfasor activitatea.. un ins cu parul geluit si pantofi cu varf ascutit ma privea (cred!!) confuz din spatele ochelarilor negri D&G of course in timp ce-i prezentam o minunatie de oferta..
Mereu am considerat ca ochii exprima mai mult decat orice gest si sunt mereu atenta sa surprind orice semn de nesiguranta/neincredere..dar Zorro era impenetrabil in armura lui cumparata din Mall la reduceri cu mainile adanc infipte in buzunar.
L-am intrebat timida "Va este clar pana aici? Putem merge mai departe?"..Raspuns - Un mestecat de guma si un gest cu capul balansandu-se dintr-o parte in alta..
Mi se inrosesc obrajii povestind, insa psihologul imi aminteste ca mai am jumatate de zi, deci ma opresc aici cu frustrarile pe azi..

Saptamana marcanta

E ciudat cum de o saptamana, zilnic, ma uit la toate inregistrarile despre/cu Michael Jackson, cel realizat de Oprah, apoi controversatul material realizat de Bashir..Nu mi-as fi imaginat niciodata ca voi vrea, la un anumit punct din viata mea sa cunosc povestea "Regelui"..si iata-ma in a 7-a zi de investigatii online pe aceasta tema.

Nefiind fan inrait probabil as putea judeca mai la rece toate aparitiile, excentricitatile si comportamentul in sine, marcat parca pelicula cu pelicula de lipsa acelor ani ai copilariei.

Marturisesc sincer ca acel om nu ar fi putut fi pedofil iar motivul este cel mai banal posibil: un copil abuzat nu va deveni niciodata un adult abuzator.

Da, ok, avea carente psihologice, a apelat cu siguranta la chirurgia estetica mai mult decat ar fi trebuit, dar din nou, nu cred ca il putem invinui direct pe el pentru ce viata a trait pana la independizare, care probabil nu a fost niciodata definitiva.

Ar fi fost linistitor pentru fani si nu numai sa iasa la lumina numele celor care ii procurau pastilele, numele celor care au avut intr-adevar de castigat in urma proceselor, defaimarii si chiar al mortii sale; au explodat vanzarile albumelor sale abia dupa ce a murit, apare pe pagini intregi de ziare, a cazut Google-ul in ziua cand a murit din cauza numarului mare de accesari..pacat ca a trebuit sa moara pentru ca lumea sa-si reaminteasca de el.

Chiar eu..pana sa aflu ca a murit nu ma interesa daca este sau nu pedofil, de ce si-a schimbat fizionomia in timp..poate daca ne pasa mai mult in 1993, in 2005..lucrurile ar fi stat altfel..

Acum se va linisti..

Nu vor mai fi demoni care sa-l urmareasca...

Dumnezeu sa-l ierte!

Dulcele gust al "ieftinelii" mediatice

Ziua de 26 iunie 2009 probabil va ramane in istorie, drept un moment negru in muzica mondiala.
Sunt convinsa ca 90% din populatia globului a auzit macar o data in viata de Michael Jackson.
Nu am fost un fan inrait, nu plangeam la Tv cand aparea, nu-mi smulgeam hainele, insa mereu i-am recunoscut valoarea, unicitatea.
Imi repugna insa cat de ieftini sunt ziaristii din ziua de azi, cat de murdara e meseria de ziarist, care se taraste pe sub usi, calca in picioare principii doar sa scrie ceva de prima pagina.
Moartea acestui idol muzical este o durere sfasietoare pentru familie, pentru fanii din toata lumea, chiar si pentru cei ca mine care doar l-au apreciat.
Dragii mei domni ziaristi cui i-a ajutat sa stie ca Michael Jackson avea 50 kg, era aproape chel, avea vanatai, nasul aproape cazut?!...
De ce nu i s-a permis sa paraseasca lumea cu imaginea intacta de superstar inzestrat cu un car de talent, de ce incep inventiile, calomniile, acum cand singurul lucru care ar trebui facut e sa rememoram secvente, videoclipuri, emisiuni si sa ne intiparim in minte imaginea unei personalitati complexe, a unui talent colosal in timp ce apasam "play" pe telecomanda..
Desi e tarziu, admir foarte mult curajul actritei Farrah Fawcett, care si-a inregistrat toata agonia de cand a fost diagnosticata cu cancer si pana la final..acolo nu mai e loc de speculatii, nu mai e loc de calomnii, oamenii au vazut singuri adevarul despre ultimele luni din viata unuia din "Ingerii lui Charlie" (Farrah's Story)..
E trista societatea in care am ajuns sa traim care nu mai respecta nimic decat banul..

Teoria jocului - Vanatoarea de cerbi

Sa vanezi cerbi: animale mari, agile, pe care un vanator ar avea dificultati sa le doboare singur. Dar daca vanezi in grup, poti scoate cerbul din desis si sa il aduci in bataia pustii cu conditia ca toti sa ramana pe pozitii, impiedicand cerbul sa fuga. Dar fac ei asta?
"Daca era vorba de a vana un cerb, toti realizau foarte bine ca trebuie sa ramana credinciosi pe pozitie; dar daca se intampla ca un iepure sa treaca prin vizorul unuia dintre ei, acela ar fi plecat fara scrupule, in urmarirea iepurelui si dupa ce si-ar fi prins prada, i-ar fi pasat foarte putin ca a fost motivul pentru care tovarasii sai si-au pierdut prada proprie" (Jean-Jaques Rousseau - Discurs asupra inegalitatii).
Acum incepe necazul: un grup mare de vanatori coopereaza pentru a inconjura un cerb, dar cercul este rupt de un vanator nerabdator care goneste dupa un iepure. Un iepure este o prada buna pentru cel care il prinde, desigur, dar nu este de nici un folos pentru ceilalti, pe cand cerbul ar fi hranit intregul grup.
Jocul examineaza daca aceasta cooperare intre vanatori poate ramane stabila in fata distragerii cauzate de cineva care se indreapta spre o recompensa rapida, dar mai mica.
Scopul analizei teoriei jocului este acela de a arata ca exista doua strategii diferite (sau echilibre) care sunt stabile: ori fiecare goneste dupa propriul iepure, ori toata lumea coopereaza la doborarea cerbului. Calculul pentru fiecare jucator este simplu: un cerb are mai multa carne, chiar daca este impartit, dar poti sa il prinzi numai daca toata lumea face acelasi efort; daca vreunul se duce dupa iepure vanatoarea esueaza.
In concluzie, totul se reduce la incredere.
Nu este dificil sa ajungi la echilibru in ceea ce priveste iepurii. Toata lumea pleaca pe cont propriu si pastreaza toata hrana pe care o prinde. Este mai greu sa treci de la echilibrul iepurilor la echilibrul cerbului. Aceasta implica un acord intre vanatori, deci, din nou, INCREDERE.

Euroimbecilizare

Si asa trecu si glorioasa zi de 7 iunie 2009..
Un popor roman satul, scarbit si indiferent, martor inert al prostitutiei politice din minunata noastra tara.
Nu m-a pasionat niciodata politica romaneasca, nici mondenitatile din tabloide, cu toate ca sunt reprezentate de aceleasi persoane. Noi nu avem policiticeni ci marionete atent manipulate din culise, nu avem vedete ci pitipoance dezbracate care fac genial playback.
In vremea studentiei credeam cu ardoare in datoria civica de a merge la vot, simteam ca stampila pusa de mine pe un nume poate imbunatati ceva..duminica, pentru prima oara de cand mi-am castigat dreptul de a vota, nu am mers la urne; nu mai vreau sa votez, nu ma mai intereseaza deloc cine iese, de ce, cati mici a dat si unde pentru cate voturi. E un circ care sfideaza si cele mai permisive legi ale bunului simt..Vadim Tudor, Gigi Becali si mezina presedintelui, ma opresc la ei pentru ca sunt exemplele cele mai elocvente ale unei natii bolnave.
Daca romanii cred ca un desen botoxat, un oier si un dezaxat pot reprezenta Romania in Europa, pot ajuta la progresul unei natiuni inca posedata de comunism inseamna ca nu exista nici o speranta de revenire, de aliniere la normal. E trist pentru copiii care viseaza la un viitor fara pata, pentru parintii care sigur se intreaba ce va face copilul lor peste 15-20 de ani ..
Probabil odata cu inceperea mandatelor vom afla cum sunt cluburile de noapte din Bruxelles, cum petrece "mezina" cu burlacii bogati pe iahturi de sute de mii de euro, intre timp probabil va veni PSD-ul la putere iar tatuca Iliescu va toarce linistit in culise la pupitrul de comanda, zambind invingator.
Bravo natiune!

Mesaj..

In unele momente de respiro sau timpi morti cum le zicem noi pe aici, ma gandesc la diverse aspecte, corelez povesti de viata sau invat HTML..mda nu prea au legatura, dar asta este..in vremuri de criza lucram la dezvoltarea personala.
Ma roade rutina; citeam despre "nemernica" prin reviste, bloguri, articole, insa credeam ca eu cu siguranta am s-o inving..ei bine nu. M-a lovit si m-a lovit in moalele capului. Traiesc cu senzatia ca fiecare zi este o copie xerox a precedentei, dar cu haine diferite..practic fac aceleasi lucruri imbracata altfel.
Mi-e dor sa fiu surprinsa (placut), sa ies din conventional, din costum, sa schimb traseul spre job, sa-mi schimb culoarea la ruj, partea de pat pe care dorm...muzica pe care o ascult, momentele cand o ascult. E frustrant rau sa stii dinainte ce faci in urmatoarele 10h si sa nu te abati nici cu un cm de la itinerariu.
Partea cea mai proasta e ca "blestemata" a lovit si in multi din jurul meu.
E trist sa ma vad pe mine robotizata dar e si mai trist sa-i vad si pe ceilalti, oameni dragi supusi aceluiasi tip de viata..pana acum nici unul dintre noi n-a avut interes/chef sa incerce ceva nou..eu ... in momentul de fata nu sunt convinsa ca merita sa incep o actiune de reanimare..cred ca in trecut tot la "Departamentul Reanimare" lucram si am hotarat sa-mi dau demisia..sa se angajeze si ei..

Teste de anduranta

Nu..nu va imaginati ca depun eforturi fizice supraomenesti.
Incerc sa supravietuiesc crizelor de mitocanie in masa, lipsei de respect si instinctului de turma.
Nu-mi dau seama cat este de dificil sa dai din cap in semn de "salut" sa nu-l faci pe celalalt sa se simta ca un tampit..
O fi si asta un simptom al societatii vitezei; in curand vom da unii peste altii in casa/pe strada fara sa zicem nimic, ca nu avem timp.
E o zi de luni relativ compromisa, sa speram ca nu marcheaza toata saptamana..

Fenomene paranormale

De doua saptamani traiesc ca intr-un film de Hitchcock.

O minunata pasare multicolora se izbeste derutata in toate geamurile casei mele incepand cu 4.30 am si terminand naiba stie cand. Am incercat 'jde mii de metode s-o indepartez de la aghiazma la ziare prin geam si nimic, am cautat pe internet cauze/solutii si in continuare am cearcanele pana la barbie de nesomn, pentru ca zilnic incepand cu ora 4 dimineata privesc tavanul si ii zic de bine pasarii pomenindu-i toti stramosii.

M-am iluminat azi dimineata in timp ce ma dopam cu cafea sa rezist 10h: ..hmmm nu e chiar o denumire foarte reusita de produs dar promite miracole; scrie ca emite sunete de primejdie ale altor pasari si alunga inaripatele de la locul cu pricina, respectiv geamul dormitorului meu.

Daca nici asta nu da roade..nu raspund de faptele mele.

Wish me luck!

Destinatii de vis IV

Marmaris, Turcia...locul de intalnire intre Marea Egee si Marea Mediterana; gasesti aici un oras care respira naturalete si simetrie.

Padurile ce acopera muntii dimprejur formeaza o linie despartitoare intre cer si nisip. Marea, de un verde translucid, marginita de o plaja stralucitoare, ofera posibilitatea practicarii scufundarilor la mica adancime si innotului.

Din Marmaris puteti face excursii catre Rhodos, Insula Cleopatrei, la Pamukkale sau Casa Fecioarei Sf. Maria.

Plimabarile cu barca, explorarile golfurilor rupte de umanitate iti confera acea sentiment de independenta si fericire pura care mie personal imi lipsesc aici printre betoanele orasului meu iubit.

Destinatii de vis III

Statele Unite ale Americii sau binecunoscutul taram al fagaduintei.

Am avut sansa sa ajung in 2007 in Seattle, oras aflat la nord-vest de statul Washington.

Exceptand lunga calatorie cu avionul, escalele si oboseala, experienta Americii trebuie traita, mai ales in locul unde s-a filmat celebrul "Sleepless in Seattle".

Trebuie alocate macar doua ore pentru Space Needle - restaurantul rotativ care ofera o panorama magnifica asupra intregului oras.

Muzeul Rock'n Roll din Seattle ofera posibilitarea fiecarui turist sa se simta vedeta pentru cateva ore; noi am iesit bucurosi de acolo cu un poster si bilete la propriul nostru concert.

Ce trebuie sa stiti este ca in Seattle duminica totul este inchis, strazile pustii si mirosind a esenta de brad..e momentul ideal sa privesti atent zgarie-norii, colosii de sticla care pazesc fiecare intersectie.

Trebuie sa aveti umbrelele pregatite pentru ca Seattle este un oras ploios, dar pana si ploaia face parte din farmecul sau..

Destinatii de vis II

Viena..una din capitalele europene unde inca freamata istoria.

Mi-au placut cladirile semete cu arhitectura imperiala care domina fiecare straduta.

Mi-a placut castelul Schonbrunn, o marturie vie a traiului familiei regale, mi-a placut cursul lin al Dunarii, curatenia si felul in care locuitorii stiu sa valorifice potentialul oferit de zona.

Destinatii de vis I

Tenerife..Paradisul pe pamant, un loc pe care trebuie sa-l vizitati macar o data in viata.

Gasesti decor selenar, vegetatie luxurianta care pare mai degraba desenata decat crescuta acolo, masini curate, plaje cu nisip negru, un ocean azuriu, oameni primitori si peisaje rupte din basm.

Mintiti poporul cu televizorul...

E consternant sa vezi nivelul prostiei care zace in natia noastra de romani si nu inteleg de ce cu predilectie in Romania se manifesta atat de degradant, atat de "fara perdea".
Televiziunile sunt niste focare constante de mitocanii; eu il admir sincer pe Dan Diaconescu si va spun si de ce: daca romanul gusta cu atata pofta si nesat dizgratia, mojicia, imbecilizarea de ce un om destept sa nu profite? Iahtul, masinile de lux, au fost achizitionate de romanasi care scuipa seminte prin strungareata in timp ce sorb OTV-ul.
Mi-e mila de putinii oameni de cultura din tara noastra, care mai citesc, care asculta muzica buna si care merg la Teatru, vor fi inghititi de exemplarele "Atlasului de mitocanie urbana".
Nu stiu cat va mai dura pana vor trece urmele comunismului, a manipularii in masa, a furturilor grele sau pana cand vom mai fi cumparati cu un mic si o bere.

De fapt ce ma macina e ca in acest tip de societate bolnava imi vor creste copiii..
E foarte grav daca un adolescent preia controlul telecomenzii si vede cum se vinde virginitatea, cum se face streaptease la azilul de batrani, cum doamne respectabile intretin legaturi stranse cu animalele de companie..etc.

"Prostia relaxeaza, noi sarbatorim prostia/Si ne merge foarte rau aici la noi, în România/Vechile ideologii functioneaza/Într-un sistem tare lent/ ajuns la metastaza."...

Ganduri...

Am multe goluri intre publicari pentru ca apar diverese evenimente caracterizate prin urgenta, care nu suporta amanare; si astfel imi incalc promisiunea de a posta zilnic cateva cuvinte. E ca un soi de exercitiu..cand petreci prea multe ore intr-un birou inconjurata de zeci de documente si termeni specifici activitatii, comunicarea non-profesionala tinde sa aiba de suferit.
In cele 2h dimineata si 2 seara petrecute cu sotul meu incerc sa renunt la neologismele imobiliare si adopt limbajul relaxat de acasa, incerc sa raspund la telefon mai putin intepenita in politeturi si hopa..devin om. Pfiuu uitasem cat este de placuta conditia simpla de om, cu un univers limitat, care are drept unica grija, ce mancare mai facem, unde mergem in vacanta, udatul gradinii, plimbatul cainelui, samd.

Cv-ul perfect

Am descoperit zilele trecute un serviciu nou care vine in sprijinul tinerilor si nu numai, in drumul spre elaborarea unui CV clar.
Practic o echipa de oameni cu experienta in HR te invata ce inseamna informatii relevante, cum scapi de infloriturile inutile si care este modalitatea de a-i arata angajatorului ca stii sa te vinzi, ca iti intelegi valoarea.
Sfaturile primite sunt pertinente, ti se par firesti dupa ce le citesti insa nu te-ai fi gandit singur la ele niciodata:).

Enjoy!

www.iregister.ro

Business etiquette

De luni pana vineri tinuta business, exclus zorzoanele sau culorile aprinse, nu denota seriozitate.

Pfiuuu ce mi-e dor de blugi, tricouri, seri prelungite pe tarasa, deruta maxima a doua zi dimineata si leneveala nevinovata, chiar nesimtita. E ciudat cum te schimba responsabilitatile, seriozitatea indusa de job, eticheta, anturajele, etc. cum nu mai poti fi natural, volubil, deschis, pentru ca te retine ceva..daca te recunoaste cineva din companie, daca vede ca razi cu gura pana la urechi in timp ce strangi tare o sticla de bere in mana..
Sa va dau un exemplu: zilele trecute am ajuns pe la birou in ziua mea libera, in blugi, geaca de piele intoarsa, adidasi iar scumpii mei colegi cu care impart traiul profesional de vreo doi ani, nu m-au recunoscut..se uitau lung, ciudat, la o faptura care indraznea sa fie relaxata si sa sfideze standardele business..deh.
Pe de alta parte cand lucrezi direct cu oameni vestimentatia ta devine un etalon, insa, militez pentru o zi in saptamana dedicata lejeritatii, nu neglijentei, in care outfit-ul sa fie unul degajat, casual, vesel..optimist.
Ce spuneti?

Deprimarea ca mod de viata

Am cateva zile bune de cand m-am imprietenit cu deprimarea; ne alimentam una alteia izvorul nesecat de nemultumiri, ne plangem de mila una alteia si ne tinem de urat in zilele ploioase.
Mi-as lua cateva zile concediu sa ies din rutina asta chinuitoare si sa imi refac fortele ca sa o pot rupe cu deprimarea..nu vreau o relatie de lunga durata cu ea..e nasoala.
Cand eram mica imi placeau zilele ploioase, acum imi accentueaza starea de rau..imi vine sa zac in pat, ascunsa sub patura.
Daca m-ar intreba cineva ce m-ar bucura acum..nu prea as sti ce sa-i raspund..
I miss the old me..

1Mai - o zi plina de ..."semnificatii"

"Ziua Internaţională a Muncii, 1 Mai, se sărbătoreşte în toată lumea în amintirea mişcărilor de protest ale proletariatului ce au izbucnit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, această sărbătoare fiind cea mai mare a social-democraţiei.
În România, ea capătă tentă comunistă odată cu venirea la putere a Partidului Comunist, în 1945. Cum comunismul, la fel ca şi fascismul, făcea din orice eveniment motiv de paradă , au luat naştere mişcări de propagandă [manifestaţii], cu steguleţe, formaţiuni umane ce alcătuiau cuvinte de laudă, pancarde, flori, discursuri, cântări [1 mai muncitoresc] în cinstea partidului comunist, muncă patriotică, etc."

Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:- 1 si 2 ianuarie;- prima si a doua zi de Pasti;- 1 mai;- prima şi a doua zi de Rusalii;- Adormirea Maicii Domnului;- 1 decembrie;- prima si a doua zi de Craciun;- 2 zile pentru fiecare dintre cele doua sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.

Avand in vedere ca la momentul publicarii acestui articol sunt la birou, este 1 Mai, intr-adevar ploua, dar tot zi libera este conform legislatiei romanesti in vigoare, prefer sa nu comentez in nici un fel ce am scris mai sus.

Mi s-a nascut nepotelul..Urrraa!!!

Ieri seara in jurul orei 21 a venit pe lume o comoara, un baiatel frumos si sanatos asteptat cu drag.
A avut un parcurs intrauterin fantastic, dupa parerea mea; i s-a prezentat lumea cu glas bland si afectuos, a fost mangaiat de fiecare data cand vreun zgomot puternic ii intrerupea linistea, a descoperit ca ii place Holograf iar mama lui a stiut cum sa valorifice fiecare luna postnatala, bucurandu-se de orice mic moment de noutate trait impreuna cu pruncul ei.
Suntem cele mai norocoase fiinte de pe pamant pentru ca putem trai aceasta minunata experienta.

Sa ne traiesti micutule:)

Angajatii de carton - Caracteristici

1. Vesnic nemultumiti
2. Fara idei
3. La fiecare 3 luni asteapta marire de salariu
4. Locvacitate deranjanta despre proasta functionare a sistemului coroborata cu lipsa oricarei initiative
5. Intarzie mereu chiar si cu 2 minute doar ca sa nu ajunga la timp
6. Barfa e activitatea preferata de birou, dupa Messenger si Solitaire
7. Informati despre ultimele scandaluri din presa si nu ma refer la Wall-Street

Astept continuarea listei..

Spirit de echipa

Cam în toate anunţurile pentru joburi una din calităţile care te fac eligibil pentru un post, e abilitatea de a lucra în echipă; dacă dăm un search printre cv-uri, 90% din ele conţin la capitolul "aptitudini" - lucrul în echipă, inclusiv cv-ul meu.
Definiţia lucrului în echipa conform aşteptărilor mele, conform lecturilor de formare profesională pe care le-am citit înseamnă în foarte puţine şi cuprinzătoare cuvinte: trasul la aceeasi caruţă. Fară intenţie de a-mi transforma colegii sau pe mine în cai şi compania în căruţă, acestă sintagmă cuprinde foarte corect noţiunea de echipă. E suficient ca unul dintre membri să tragă strâmb, sau să-şi întoarca privirea pentru ca angrenajul să se clatine şi în cele din urma să şi cadă.
Căderea/clătinarea căruţei mai poate fi indusă şi de proasta manevrare a căruţaşului..caii pot fi ei foarte bine antrenaţi, hrăniţi, periaţi, recompensaţi cu fân premium, daca nu e căruţaşul în formă bună..se răstoarnă.
În multe comunităţi profesionale aud de scindări în echipe, de căruţaşi dezinteresaţi sau de cai sătui să hămăleasca şi care duc în cele din urmă la eşecul unui "drum", drum pentru care s-a muncit, s-a pierdut sudoare, s-au sacrificat momente în familie, cu prietenii, etc.
Ma opresc aici chiar dacă va părea un post fără concluzie, de fapt asta şi este..

Romania...de Paste

A fost Pastele..am sarbatorit Sfanta Inviere, care parca in fiecare an e altfel.
Anul acesta am fost cu sotul meu si inca un cuplu la Manastirea Hadambu; e o locatie superba, la vreo 20 km de Iasi, cred ca unul din putinele locuri unde simti ca esti printre cele sfinte. E unul din locurile care merita vizitate.
Idem ca si Nasterea Domnului, Invierea Sa comporta forme antice de bagatelizare; nu reusesc sa inteleg cine este Iepurasul de Paste si ce naiba cauta in magazine, pe rafturi, in reclame, in tigaie..care iepuras fratilor?
Nu e oare mai simplu sa ceri un cadou decat sa tot inventam/copiem americanisme?
La slujba de Inviere afli toate mondenitatile din ultima luna, vezi cine s-a mai cuplat cu cine; cand ajungi acasa te indopi cu tot ce gasesti in/pe frigider, inghiti linguri, furculite, fugi repede la Urgente si gata Pastele.
Nu sunt o tipa foarte "bisericoasa" insa mi-e teribil de dor de traditii, se semnificatii profunde ale unor gesturi si asta pentru ca traim era vitezei si a automatizarilor. O slujba de Inviere ar trebui sa insemne liniste sufleteasca, pace, solidaritate umana; un post ar trebui sa insemne sacrificiu nu delicatese fara carne,lactate, oua; sunt atat de aglomerate bisericile de Paste, iar dupa...liniste, cate 2,3 credinciosi, cu capetele plecate, care cer indurare..in cimitire e plin de lumini..dupa..unul sau doua morminte ingrijite si luminate.
Intotdeauna am crezut ca notiunea de credinta, practicarea ei, e un mijloc subliminal de a stabili o ordine a lucrurilor; noi oamenii ca sa nu ne invartim haotic prin univers trebuie sa fim ancorati de ceva iar credinta ne oferea acel adapost. Nu vreau sa ma gandesc cum ar arata minunata noastra Planeta in absenta ei.

No comment

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.
Nichita Stanescu

Becalizarea Romaniei

Am sa ma avant intr-un subiect necunoscut, fara sa fiu informata cu regularitate in legatura cu mondenitatile, banalitatile si ridicolul situatiilor care il au drept exponent pe Gigi Becali. Doar ca de cateva zile, indiferent la ce ora indraznesc sa apas butonul telecomenzii, indiferent de specificul postului TV, sunt involuntar conectata la "scandalul media care zdruncina linistea latifundiarului din Pipera"..
In calitate de modesta telespectatoare, atacata pe toate canalele media, ma pun la curent cu detaliile "monstruosului scandal" si trag o singura concluzie: e strigator la cer, jenant si repugnant ca intr-o tara "democratica" in care fiecare fura cu mainile lui si ale prietenilor, unde inselatoria nici macar nu se mai mascheaza, sa arestezi un om cu trecutul "activ" ca al lui Becali pentru privare de libertate, cand dosarul lui (bine ascuns) contine probabil capete de acuzare de o gravitate incontestabila, sau cand alte persoane bine asezate si lipite in scaune calde, reprezinta intr-adevar un pericol pentru societate, dar sunt in Bora Bora la bronzat.
Nu reusesc sa-mi dau seama ce se intampla cu noi, cu cetatenii acestei tari; ni se incalca drepturi, se trimit mandate de arestare pentru oameni decedati, ni se impoziteaza si aerul pe care il respiram, suntem condusi de niste somnorosi grasi platiti din banii publici, avem pensionari care ar trebui sa traiasca cu 1 milion de lei pensie, fete tinere isi vand virginitatea, bibliotecare fac sex oral la elevi, voturi cumparate cu mici si bere...cati ani trebuie sa treaca ca sa ne revenim din visare, sa ne dam seama ca in ciuda democratiei ideatice suntem manipulati, ca altii traiesc regeste iar noi ne multumim cu resturi..
Imi pare rau pentru tineri, pentru copii, pentru toti cei care au sperat la o viata decenta..faptul ca avem acces la portocale. banane, tigari... dragii mei, nu inseamna democratie..

Abandon de vise

Mi-e dor sa fac doar ceea ce-mi place, fara sa ma justific, fara frica de a leza pe cineva, fara vinovatie.
Imi placea sa ma plimb pe plaja cu orele, sa ma prajesc sub un soare fierbinte si necrutator, sa zac cateva ore prin magazine fara a fi considerata frivola, sa beau un cocktail pe o terasa iar seara sa ma prinda pe plaja, admirand acelasi soare necrutator cum imi racoreste pielea.
La mare ma simt cel mai bine, sunt linistita, in elementul meu; sunetul valurilor ma detoxifica de tot ce e malefic in jur.
Visez la o casa pe malul marii, cu geamuri mari, perdele albe care mangaie podeaua, cu un birou masiv ce da spre mare, unde sa scriu zilnic macar 500 de cuvinte (nu vreau sa-l copii pe Hemingway..).
In ultima perioada am schimbat locatia casei, confortul, visele de zeci de ani care ma motivau sa lupt cu dorintele persoanelor importante din viata mea si mi-am dat seama ca nu merita..orice vis oricat de imposibil sau departat ar fi, cel mai important este ca imi apartine, ca ma defineste ca om, ca nevoi, ca si constructie interioara. E obositor sa incerci sa fii ce vor altii si sa uiti ce vrei tu..e o modalitate subtila de depersonalizare.
Adaptarea, la fel, e vitala pentru ca suntem fiinte sociale, dar nu pentru ca datoram cuiva ceva. M-am adaptat, dar de alaltaieri am hotarat in mod cert sa nu mai fac nici un compromis, nici o abatere de la calea mea, de la visurile mele, oricat ar fi de absurde, complexe, banale, frivole..
N-am inteles niciodata de ce trebuie sa ma intalnesc cu oameni toxici, tipicari, oameni care nu ma fac sa ma simt bine..vampiri energetici.
Timpul e foarte limitat, clipele linistite foarte valoroase..nu ne permitem sa le irosim incercand sa schimbam lumea, sa o deparazitam, sa ne facem placuti in stanga si-n dreapta..firmiturile de timp trebuie valorificate, dedicate implinirii visurilor, dragostei, oamenilor care te umplu de energie pozitiva, oamenilor care se bucura pentru realizarile tale, care iti sunt alaturi cand plangi...
Mi-am promis ca voi schimba toxicitatea cu aer proaspat si voi reveni treptat la aspiratiile mele..la implinirea nevoilor indiferent cum sunt ele clasificate..

Dependenta, dulce dependenta...

E o zi de marti apasatoare, cand sunt totalmente apatica si decontectata de tot ce imi aglomereaza biroul.
Sunt intr-un proces de eliminare a dependentei de cafea, mai mult fortat decat voit, in care ma confrunt cu dureri de cap, nervi, lipsa totala de focus/chef/interes; ma simt nevoita sa ridic din dizgratie cutia de ceai verde ascunsa in dulap, pentru ca organismul isi cere doza de "energie" iar documentele "pending" mai au un pic si valseaza prin fata mea, poate, poate le rezolv.
Ceea ce fac acum e un test de vointa, mai ales ca o colega tocmai a trecut prin fata biroului si cu nonsalanta m-a intrebat.."mergem la o cafea?".. iar eu cufundata in scaun, cu o privire de pisica plouata, flamanda, zgribulita (+ orice atribut care sa induca mila) am raspuns "m-am lasat"..
De cand ma stiu am vrut sa evit dependentele, iar cat am putut m-am ferit..practic orice dependenta, fie ea si de cafea, te vulnerabilizeaza, te face sa depinzi de ceva exterior tie si inevitabil la un moment dat produce suferinta.
Daaa..eu acum sufar dupa o nenorocita de cafea..
Brb

Primavara..si altele

Miroase a primavara, a verde, a roua pura care se prelinge de pe frunzele adormite..

E ciudata antagonia dintre astenia noastra si avalansa de viata din paduri, explozia de energie care inunda flora si fauna.

E un moment ideal din an pentru cateva zile in casuta noastra de lemn din mijlocul padurii, cu ceai verde aromat in maini, cu plamanii plini de aer pur, fericiti ca suntem martori la procesul renasterii, de fiecare daca la fel de spectaculos, grandios si perfect.

Mi-e dor de plimbarile prin parc dimineata devreme, cand puteam asculta in liniste trilurile pasarilor, cand puteam mirosi natura, cand intarzierile nu insemnau penalizari iar viata se rezuma la momente mici incarcate de semnificatie; mi-e dor de mine relaxata, vesela, cu privirea limpede.

Imi placeau plimbarile prin ploaie, mersul pe jos, alergatul dupa autobuz...iar astazi imi dau seama ca nu mai este timp decat pentru urcat rapid in masina si ajuns la timp intre cei patru pereti ai biroului. Plimabrile prin parc sunt scurte spre inexistente pentru ca in putinul timp liber ramas sunt zeci de lucruri care trebuie facute.

In ultimii ani ne-am automatizat excesiv si cu toate astea 24h nu ne mai sunt suficiente, sa ne ramana un ragaz pentru o mica introspectie, o aliniere cu normalul (ce o fi insemnand normal pentru fiecare).
E infricosator cum trec anii si imi dau seama ca daca ma intreaba cineva ce a fost anul 2008, singurul eveniment care imi vine in minte e nunta noastra; 365 de zile din care imi amintesc una..si nu cu lux de amanunte ci lapidar. Parca ieri a fost Revelionul si acum caut oferte pentru sezonul de vara.
4 luni din anul 2009 - cca.85% din timp petrecut la birou, intalniri cu prietenii- le pot numara pe degete, relaxare- cate 2 sedinte de masaj pe saptamana cand reusesc sa-mi fac timp, gradinarit (doar m-am mutat la casa)- deloc, escaspade romantice- una(ziua mea, jacuzzi, vin rosu, spuma), sport-deloc si as mai putea umple cateva randuri cu "deloc".
Nu vreau sa imi imaginez viata mea pe la 30 de ani, cand va exista si un mic mostenitor de imperiu sa ne populeze viata..probabil voi adauga.."activitate pe blog - deloc"..

Dirty Update

E una din acele zile cand te simti legat de maini si de picioare, incapabil sa faci vreun gest, cel mai probabil pentru ca esti constient ca singurul raspuns pe care il vei primi este un zambet zeflemitor, pe post de "NU".

Nu mi-a placut niciodata sa decida altii pentru mine, sa-mi fie trunchiat dreptul la replica, indiferent daca e luat in seama sau nu,mai ales ca promovez sclavagismul modernist unde plantatia e un birou high-tech, ca sacrific diminetile cu cafeaua in mana pe o terasa insorita, cu 'jde dosare, ţârâit de telefoane si isterii diverse.

Citeam zilele trecute despre impactul gandirii pozitive asupra evolutiei si chiar a longevitatii. Eu personal nu ma incadrez nici la optimisti, nici la pesimisti..poate un pic la panicati..insa nu am inteles niciodata cum se poate rade cu gura pana la urechi cand tie ti se sfasie sufletul, sau cum poti mangaia pe crestet un om caruia iti vine sa-i sucesti gatul.
Daca eram adepta pozitivismului probabil acest post nu exista iar eu eram relaxata la birou, zambind si savurand un ceai verde pentru detoxifiere.

Criza=Normalitate

De cateva luni bune cuvantul "criza" e nelipsit din dialogurile zilnice,la birou, in tramvai, la emisiunile TV; articolele din ziarele cu specific nu sunt deloc incurajatoare, mai toate fiind insotite la finalul titlului de un gigant semn de exclamare.

Insa ce m-a frapat aseara la o emisiune TV este punctul pe "I" asezat delicat de catre un domn care ne indemna sa identificam partile pozitive ale crizei: in sfarsit vom cumpara apartamente la un pret real, ne vom permite o masina la valoare ei reala, probabil vom fi mai cumpatati si vom sti exact lungimea "plapumei" care ne tine acoperiti.

Citeam astazi intr-un ziar national ca un apartament de 2 camere in Titan a ajuns sa coste 50.000 Euro in conditiile in care acelasi apartament anul trecut costa 100.000 Euro.

In e-mail am cateva oferte pentru masini returnate, cu 4000-5000 Km de oameni care nu-si mai pot permite acel leasing; nu pot sa nu ma intreb cat % din venit au investit in masina, daca nu-si pot contiua procesul de achizitie. Auzisem ca o estimare corecta a masinii pe care un individ si-o poate permite este calcularea venitului sau pe un an..

In Bucuresti si nu numai, cateva masini Bentley care nu circula pentru ca nu au revizia facuta..(costa cateva mii de euro)..etc.

Am sa incerc sa nu fiu surprinsa daca am sa vad un fost posesor de Porsche conducand umil spre biroul din Centru un Matiz..

Levi Strauss

In 2007, prin februarie am vizitat Statele Unite ale Americii, mai precis zona Seattle. Nu prea am petrecut "Nopti Albe...." dar am avut zile pline de stupefactie intr-un frivol periplu prin zonele "renumite" de shopping autentic.
La o prima incursiune ai senzatia ca vii de pe alta planeta (Romania), te uiti de zeci de ori pe etichete, te ciupesti..si in cele din urma cumperi, nu o pereche de pantofi/blugi/tricouri..ci zeci pentru ca stii ce te asteapta in tara. Te uiti fricos in stanga si-n dreapta sa nu te creada lumea nebun, cu 5 perechi de blugi Levi Strauss in brate, fuguta la cabina de proba. Wow iti vin si bine, deja esti deconectat de realitate, te indrepti spre casa sa achiti dar mai arunci o privire atenta pe eticheta, nu cumva sa fie o greseala, 10$ perechea?!Da, blugii Levi Strauss in SUA costa 10$, la noi cca. 100 Euro.
Deci intr-adevar pentru oamenii saraci sunt perfecte produsele premium, pentru ca oamenii saraci, paradoxal sunt si mari snobi si vin aici cu exemple elocvente din viata de zi cu zi: familie tanara, distrusa financiar cu rate pe vreo 20 ani la un SUV; tot din ciclul "gipane"..Santa Fe fara nimic in el..ca nu sunt bani..dar..Santa Fe; Doamne fereste sa conduci Logan si sa-ti ramana bani de lapte si paine, eventual cate un jeleu duminica.
Totusi ii felicit si pe cei de la Levi's chiar si pe cei de la Zara (in Franta hainele stau in cutii, nu pe rafturi) ca profita de o piata superficiala, frivola, ahtiata dupa "haine de firma" desi creste numarul executarilor silite, a camatarilor nervosi, etc.

Memories..

“Cine nu are nici o nostalgie si nu s-a legat de nici un lucru asa de mult incat sa regrete ca timpul i l-a smuls, nu mi se pare insetat de progres. Mi se pare sarac, si atat. Chiar daca ii e mai usor sa traiasca fara bagaje.” - Polemici cordiale, Octavian Paler.

Domnule Paler, ma inclin din nou in fata amintirii dumneavoastra si conform spuselor de mai sus ma declar un om bogat, cu multe bagaje, unele mai grele, altele usoare, chiar goale..dar pana si pentru bagajele goale trag dupa mine valizele.
Gandindu-ma bine sunt momente cand chiar mi-as dori sa arunc valizele, cu riscul sa raman saraca, neinsetata de progres, limitata, dar tuturor ne raman bagajele lipite de maini si pe masura ce inaintam in ani adunam mai multe amintiri precum vagabonzii hartii de carton in carucioare ruginite.
In ultima vreme ma impiedic si se desfac valizele, cad boarfe..ma opresc din drum sa ma intorc, sa le strang si sa le bag la loc, mai raman colturi pe afara.
Pana acum e ok, dar exista riscul colturilor ramase pe afara sa loveasca vreun trecator..N-am gasit nimic scris pe tema colturilor care ies din valize..poate trebuie sa mai caut..

22 februarie..

Sunt la birou incalcita in niste hartii pe care scrie dead-line si ma gandesc ca daca n-as fi aici probabil m-as infinge intr-o ciorba aburinda, inconjurata de oameni veseli fara dead-line-uri..oare mai sunt oameni fara dead-line-uri?
Prin fata biroului trec copii cu caciuli colorate, merg la teatru, doi cate doi, in vechea traditie a ordinii si disciplinii scolare.
Azi e ziua unei bune prietene, singura care mi-ar raspunde la telefon la 2 dimineata..La multi ani Aura!
Chiar e o idee pentru un exercitiu "de prietenie"..cati din prieteni va raspund la telefon la 2 dimineata fara sa va acuze de vreo psihoza? Merita incercat experimentul, atat doar..sa fiti pregatiti sufleteste pentru dezamagiri:)

E duminica..mi-as lua manusile,caciula colorata si as merge la derdelus..cred ca au trecut ani de cand n-am mai facut asta...o fi dead-line-urile de vina?
Promit ca pentru ciorba aburinda imi fac timp..derdelusul..oricum nu mai este zapada:)
Privindu-mi zilnic periplul parca sunt intr-un film de care nu apartin..
Back to work..

14 februarie

Sunt previzibila poate...dar era normal sa bifez cu un post Valentine's Day..ziua indragostitilor americani.
Azi nu sunt prost dispusa, nici obosita, nici iritata..poate doar un pic indiferenta..deci n-am sa critic sarbatoarea iubirii, doar am sa analizez obiectiv componenta comerciala a zilei cu pricina.
Personal, nici in anii tineretii nici acum de cand sunt femeie "la casa mea" nu am interactionat cu aceasta zi de 14 februarie; dar, anul acesta, nu-mi imaginez de ce, inimile atarnate obsesiv si-n statiile de tramvai, florile mai scumpe ca de obicei si privirile duioase ale tinerilor m-au pus pe ganduri si brusc m-a lovit "vreau sa-i cumpar ceva sotului meu"!..Pana aici nimic iesit din comun, doar ca iesind la o vanatoare de cadouri am realizat ca intr-adevar romanul scoate bani si din piatra seaca. Spatii comerciale, mall-uri, hypermarketuri, toate iti inundau/infundau/derutau simturile cu niste inimi penibile de plush, cu mesaje ridicole spre stupide: "Iti dau inima mea/ai grija ce faci cu ea" (incercam sa-mi imaginez fata sotului meu daca ar fi primit o astfel de declaratie), "te iubesc numai pe tine" (..nu am cuvinte),ETC.
Nu stiu ce e mai grav..ca suntem capabili sa vindem orice sau ca exista cumparatori pt "orice".
Probabil sunteti curiosi unde am gasit cadoul perfect..
La Sensi Blu...si gandindu-ma cadoul a venit pentru ca nu-i mai daruisem nimic de mult..nicidecum din cauza inimilor din statia de tramvai..:)

Ipocrizie in haine de firma..

Nu-mi dau seama de ce ma mai enervez..sau de ce mai sunt surprinsa; de fiecare data insa, raman perplexa in fata rolurilor de 2 bani jucate de actori ieftini, fara studii dar cu pretentii, care-si expun functia cu litere de tipar pe usa, imbracati la costum, cu nasturi inscriptionati neaparat Versace, Gucci iar daca Doamne fereste nu scrie, vor scapa din greseala bonul sau vor deschide larg haina sa se vada eticheta.
N-au prag la birouri ca se impiedica, habar n-au sa faca o cafea pentru ca e mereu cineva cu zambet larg si picioare lungi care sa le-o ofere pe tava argintata si bineinteles sunt dotati cu amante decolorate care miros a Versace, Gucci...ca sa mearga cu costumul.
Astia sunt varianta fericita..
Nefericitii in blugi si tricou, adidasi din Mall si dati cu gel Taft sunt a doua categorie..au birou din pal ca lemnul masiv costa, de obicei au studii diametral opuse domeniului pe care il manageriaza, la fiecare 2 propozitii mentioneaza "eu in calitate de director"..si conduc masini cu nr. SEF/BOS/DIR..etc. N-au amante "ca e scumpe" dar au la 35 de ani "prietene" pe care le scot la film sambata seara.

Momentan cele doua categorii imi zgarie cu unghiile tabla..

Aburi de cafea

Am clasificat diminetile pe nationalitati..fara un motiv anume ..doar ca sufletului meu ii priesc incadrarile.
Preferata mea... dimineata pariziana..aburi aromati de cafea, miros de croissant cu ciocolata abia scos din cuptor, asternuturi albe, lumina difuza de draperii grele si aer curat mirosind a ploaie de ieri.
Dimineata londoneza..ochiuri cu bacon, ceai negru cu lapte, adierea vantului pe o terasa, servieta nerabdatoare, costum si stiletto.
Ooo, und meine freunde, dimineata nemteasca..tartina mototolita intr-un servetel si mancata in masina..
E asezonata cu costum si stiletto dar cui ii pasa?


Auzisem nu demult povestea unui domn inversunat pe ideea de a avea iaht pana la 45 de ani. Absolut toate actiunile sale ulterioare vizau satisfacerea acestei dorinte..nimic iesit din comun pana aici..la 43 isi conducea victorios iahtul pe Coasta de Azur.
Mmm, imi vine exemplul acesta in minte de fiecare data cand ma gandesc la casa mea de vacanta din Franta pe care o voi cumpara pana in 40 de ani..
Am sa reiau subiectul..

Neutralitatea activa - tema de gandire

"Ma scuzati, eu nu ader la nici o pozitie aflata in polemica. Eu nu sunt decat de partea lucrurilor indiscutabile. Cum apare o dilema, ma retrag. Nu vreau sa fiu amestecat in chestiuni controversate. Astept in mod activ sa se termine batalia. In clipa cand invingatorii isi sterg sudoarea de pe frunte cu un gest obosit, pot trece, eventual, de partea lor. Dar pana atunci nu ma pronunt. Toate bataliile sa se poarte fara mine. Imi beau ceaiul, imi sterg ochelarii si daca lupta e plicticoasa ma apuc si citesc. Iar in timpul liber sap transee de jur imprejur ca sa ma apar impotriva oricarei tentatii de a ma amesteca in vreo controversa. Nu vreau sa militez decat pentru neutralitatea mea."

Octavian Paler "Polemici cordiale", Polirom 2008.

Exceptional!

Daily update

As asculta Frank Sinatra zi lumina..pentru cuvinte il am pe Octavian Paler pentru muzica il am pe Sinatra..sunt un om impacat cu vorbele si sunetele.
Nu inteleg de ce nu canta Frank Sinatra si in mall-uri; bine bine..la tragediile care se intampla in lumea asta faptul ca Franky nu rasuna la Mall e insignifiant, dar azi 17 ianuarie 2009, ora 17.49 ma deranjeaza teribil aspectul acesta.

S-a dat drumul la creditare! E titlul care monopolizeaza gazeta romaneasca de cateva zile.."Banca Nationala a Romaniei a dat unda verde la creditele garantate cu ipoteca, eliminand obligativitatea aplicarii stress-testului, dar exclud acordarea de imprumuturi cu avans zero" (www.standard.ro).
Testul de stres este practic reactia clientului bancii in conditiile prognozate ca fiind cele mai nefavorabile din punct de vedere economic.
Formularile standard din domeniul financiar-bancar care sunt cunoscute probabil doar de Dl. Isarescu&co. nu aduc nici o clarificare in capul romanului de rand care traieste in pat cu Banca. Daca ii spunem lu' badea Vasile ca nu mai da stress-testul, probabil e ca si cum mi-ati povesti mie de cum functioneaza motorul unui MIG.
Relaxarea creditelor e foarte mult..psihologica, deoarece incetinirea creditarii nu este provocata de scaderea gradului de indatorare, impusa de noul regulament de creditare, ci de lipsa resurselor cu care se confrunta bancile in contextul crizei financiare internationale.
Dar..aspectele astea nu le va explica nimeni..vor iesi doar cu lejerul, comodul si concisul titlu" S-a dat drumul la creditare"..well dears, vom vedea daca BNR-ul nu a intervenit tardiv cu "relaxarea" creditelor, vom vedea care vor fi cumisioanele de rambursare anticipata, dobanzile, DAE, etc..oricum e un subiect demn de reluat in cateva luni.

Atat pentru seara asta..

Octavian Paler..

In mod normal ar fi suficient..Octavian Paler si atat..
Pentru cine i-a deschis cartile postarea mea nici nu-si are sensul, vorbim de un nume marcant al literaturii romanesti, un suflet contrastant, care transforma fiecare cuvant in gravura.
Pentru prima oara in viata mi-am asezat gandurile in sala de judecata si am inceput un "proces imaginar" vis a vis de Judecata de Apoi vs Judecata de Acum (Polemici Cordiale, Polirom 2008), am poposit asupra calatoriei lui Don Quijote descoperindu-i alte sensuri, motivatii, conturandu-mi o alta imagine despre celebrul si caraghiosul "nebun", mi-am imaginat de zeci de ori fantasticul dans al moliilor care pentru varsta pe care o am e deplasat dar gandindu-ma la mine peste 40 de ani probabil voi fi buna prietena cu moliile:). Indiferent de varsta adevarurile care rasar din cartile sale ne fac pe toti sa tresarim, cine n-a cunoscut comunismul il va intelege cu siguranta (Convorbiri cu Octavian Paler (Corint 2007) cine credea ca a patruns mitologia antica ii va descoperi noi sensuri..
Pacat ca nu mai e..Romania avea nevoie de un spirit justitiar, de un suflet sincer si complex ca al Maestrului Octavian Paler.

http://www.youtube.com/watch?v=YYQ6r-19Z4M

Recapitulare

Dupa un Decembrie lung, ninsoare, copii pe sanii, bunatati pe masa de Craciun, ne-am intors la cotidian, la aceleasi zile interminabile, la micul-dejun mancat in masina si la ratia zilnica de nervi.
Daca as avea timp as scrie o carte despre efectul stresului si cum mi-a schimbat mie personal viata in ultimii 3 ani. Cum ma transforma intr-un minimonstru distrugator de zambete cu o sabie ascutita in mana care ridica vocea si daca nu se aprinde aragazul..Mhh.
Imi amintesc acum cca 10 ani in urma, mama mea cu un serviciu solicitant, sot si copil de animat si mancare de facut..atunci se putea, era timp, era chef..programul de lucru iti permitea sa ai familie..acum iti permite sa ai certificat de casatorie si cateva de nastere ale unor copii pe care-i cheama ca pe tine..stiu ca suna foarte dur dar e o certitudine.
Pe timpul facultatii ma consideram o carierista, imi imaginam cum lupt pentru o companie..familia pe care urma sa o am trebuia sa inteleaga ierarhia mea..acum..cand am descoperit cat este de greu sa iti faci o familie, sa gasesti jumatatea care te intregeste si iti lumineaza ziua, dar care devine musafir in casnicia ta cu jobul..m-am descalificat de pe locul Carieristei si ma declar familista care nu ar renunta pentru nimic in lume la clipele simple din bratele sotului meu, la weekend-urile prelungite la munte, la serile cinematografice si la tot ce insemana viata in 2(doi).

Decembrie in Viena..

Viena..pe langa haine de firma, mic dejun de 30 Euro, ger groaznic..o imagine la scara reala a imperialismului anilor 1800. Fiecare cladire, fiecare straduta te transpune in trecut cand timpul trecea mai greu, cand eleganta nu insemna haine de la Gucci sau Prada ci baluri grandioase, plimbari prin parcurile de sute de hectare..in Viena inca mai gasesti savoarea acelor timpuri.
Ziua incepea simplu cu o plimbare energica pana la cafeneaua unde luam micul dejun; un loc in care mirosul de patiserie, muzica de Craciun si veselia te ametea..era ciudat ca nu radea nimeni zgomotos, nu se batea cu pumnii in masa..dar sa ne reamintim ca nu eram in Romania; ideea de identitate culturala in Viena se pierdea usor printre multitudinea de rase care vietuiau in perfecta ordine si disciplina.
Era surprinzatoare figura vesela si relaxata a omului de rand, in goana dupa cadouri, care din cand in cand se mai oprea la baraca cu vin fiert decorata ca o casuta din povesti sa-si imbujoreze obrajii si sa-si reia periplul in calitate de Mos Craciun al unor suflete dragi.
Romanii sunt economi, cutiile de cadouri sunt din ce in ce mai mici, hartia colorata e inlocuita cu pungi de plastic, pomul de Craciun cu crengi de brad, ni se cam micsoreaza natia cu totul..sau am eu o zi "ingusta"...hard to tell.
Ideea e ca Viena inseamna alt stil de viata cu aroma regala, inseamna minunatul concert simfonic anual, inseamna imparateasa Sissi, Dunarea, magnificul Palat Schonbrunn, civilizatie, respect pentru traditie si de ce nu spirit antreprenorial..(dupa vizita de la Palatul Schonbrunn am ramas cu 130Euro mai putin..)..
Vis-a-vis de asta ma gandesc la minunatul nostru Palat al Culturii care valorificat ar aduce castiguri mari Iasului..intrebarea ramane de ce altii pot iar noi..nu..

Seara..schimba doar scena..sute de beculete aprinse care amplificau starea de sarbatoare, decorul magazinelor de lux care iti lua rasuflarea..pentru cateva zile am simtit ca in copilarie apropierea Craciunului; acolo parea o sarbatoare mult mai reala si actuala, mult mai serioasa si in acelasi timp mult mai magica..