E una din acele zile cand te simti legat de maini si de picioare, incapabil sa faci vreun gest, cel mai probabil pentru ca esti constient ca singurul raspuns pe care il vei primi este un zambet zeflemitor, pe post de "NU".
Nu mi-a placut niciodata sa decida altii pentru mine, sa-mi fie trunchiat dreptul la replica, indiferent daca e luat in seama sau nu,mai ales ca promovez sclavagismul modernist unde plantatia e un birou high-tech, ca sacrific diminetile cu cafeaua in mana pe o terasa insorita, cu 'jde dosare, ţârâit de telefoane si isterii diverse.
Citeam zilele trecute despre impactul gandirii pozitive asupra evolutiei si chiar a longevitatii. Eu personal nu ma incadrez nici la optimisti, nici la pesimisti..poate un pic la panicati..insa nu am inteles niciodata cum se poate rade cu gura pana la urechi cand tie ti se sfasie sufletul, sau cum poti mangaia pe crestet un om caruia iti vine sa-i sucesti gatul.
Daca eram adepta pozitivismului probabil acest post nu exista iar eu eram relaxata la birou, zambind si savurand un ceai verde pentru detoxifiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu