Simt ca nu sunt suficienta.
Sunt atatea de facut, oameni de multumit, ego de multumit, un job solicitant si oricum as lua-o cineva ramane fara mine. Urmeaza explicatii, sprancene ridicate cu subinteles, mustrari de constiinta, etc. As vrea sa pot petrece mai mult timp cu ai mei (cum ma sfatuia cineva drag), sa-mi recuperez o parte din prietenii pierduti printre sarcini de serviciu, viata amoroasa si maturizare abrupta, sa simt ca-mi dedic si mie macar un pic de timp. Nu-mi dau seama cand 24 de ore au inceput sa fie insuficiente..si citeam undeva ca daca ziua ar avea 26 de ore tot insuficienta ar fi. Capitolul time management e cat de cat pus la punct, nu ma plang de dezorganizare, insa tot nu reusesc sa bifez multe din lucrurile care m-ar face pe mine si nu numai extrem de fericita.
Saptamana trecuta ne-am achizitionat bucurosi palete de badminton..ce mai..nebunie..planificam cate jumatate de ora seara de joaca in fata casei, ar curat, ne mai relaxam si aruncam grijile odata cu fluturasul..insa..nu am apucat. Ba e tarziu, ba e racoare, ba mi-e somn, ba are de lucru..si paletele stau acolo pe pat, ambalate, cu pret pe ele si eu ma privez de putina liniste si impacarea ca am facut ceva util mie, noua.
Gata ziua de azi..I'm headed home:)