marți, iulie 7

Ganduri cu parfum de concediu...

Vreau sa stau degeaba..sa nu fac absolut nimic solicitant fizic sau intelectual, sa nu mai aud elucubratii ale unor minti bolnave care murmura zilnic atrocitati.... vreau sa stau intinsa pe o plaja goala, salbatica, deloc amenajata, sa-mi umplu plamanii cu aer sarat nepoluat, sa uit ce sonerie am pe telefon si sa savurez cateva momente de evadare.
Revin invariabil la senzatia de liniste care mi-o ofera marea..singurul loc unde tacerea aduce raspunsuri, unde agitatia provoaca calm si unde mi-as dori sa locuiesc cel putin 3 luni pe an...
Sambata plecam spre Croatia si mi-am propus sa revin plina de energie, poate cu niste raspunsuri si detehnologizata (imi iau doar un telefon cu mine..!!!!).
Urasc sa fac bagajul..as vrea sa plec cu mainile in buzunar, ochelari pe nas si cand ajung acolo sa-mi iau ce am nevoie..mda...dar as avea bagaj de facut la intors..Hmm..o problema existentialista profunda cu o componenta dramatica imposibil de neglijat..

Revin..

luni, iulie 6

Nedumerire..

Intr-o discutie foarte serioasa, profunda si animata cu psihologul meu imaginar intrebam naiva de ce ma deranjeaza oamenii care poarta ochelari de soare in mall/showroom/cinematograf(!), tribunal(!!)..etc..ca sa nu mai mentionez ca sunt cat jumatate de fatza si scrie maare pe ei D&G..Daca mesteca si guma presiunea sangelui meu atinge cote alarmante.
Mmm..psihologul pare ingrijorat si pare sa-mi sugereze un concediu binemeritat dupa un an cam agitat..insa nu vad legatura cu cele mentionate mai sus..
S-a intamplat astazi..in mediul elegant in care imi desfasor activitatea.. un ins cu parul geluit si pantofi cu varf ascutit ma privea (cred!!) confuz din spatele ochelarilor negri D&G of course in timp ce-i prezentam o minunatie de oferta..
Mereu am considerat ca ochii exprima mai mult decat orice gest si sunt mereu atenta sa surprind orice semn de nesiguranta/neincredere..dar Zorro era impenetrabil in armura lui cumparata din Mall la reduceri cu mainile adanc infipte in buzunar.
L-am intrebat timida "Va este clar pana aici? Putem merge mai departe?"..Raspuns - Un mestecat de guma si un gest cu capul balansandu-se dintr-o parte in alta..
Mi se inrosesc obrajii povestind, insa psihologul imi aminteste ca mai am jumatate de zi, deci ma opresc aici cu frustrarile pe azi..