luni, ianuarie 11

Pasiuni din alte vremuri

Imi place sa cant..e o pasiune care creste odata cu mine din copilarie, cand se manisfesta in timp ce urcam in cada si fredonam imbujorata 'Fotoliul din odaie' al Mirabelei Dauer.. Deodorantul mamei mi-a fost fidel microfon ani de zile in spectacolul meu, parintii, bunicii, prietenii, spectatori emotionati ... imi imaginam ca sunt in fata a zeci de mii de oameni care tresar la auzul vocii mele... Crescand, iubind anii '60, scena s-a mutat intr-o atmosfera alb-negru, un bar, fum de tigara, seara tarziu, doamne elegante si barbati cu gulerele ridicate iar in fata lor un 'eu' elegant si sofisticat cantand jazz. Daca as sti sa pictez as reda acea atmosfera cu o precizie matematica, mi-am imaginat fiecare detaliu, colt, tablou, desimea fumului de tigara, rujul meu si lumina reflectorului de deasupra scenei..
Si acum, din cand in cand, ma cuprinde acel entuziasm si fredonez din adancul plamanilor cantece mai mult sau mai putin celebre, spre deliciul Domnului C. care citeste langa mine ziarul si mai scapa din cand in cand cate un zambet..admirativ..cred eu:).
Daca stau si ma gandesc cantatul este singura pasiune pe care am purtat-o cu mine de-a lungul timpului..au ramas in urma: hainele de politista, stetoscopul, catalogul..actoria..


Codul lui Oreste

Aseara am vizionat pentru prima oara emisunea 'Codul lui Oreste' pe B1Tv. Imaginea mea despre Oreste ramasese alaturi de Mircea Badea...o aura amuzanta spre neserioasa.
Emisunea are o tenta argumentat religioasa, sustinuta de discutii pragmatice cu persoane documentate.
Aseara unul din subiecte mi-a taiat respiratia..aparitiile din ce in ce mai dese ale Fecioarei Maria in diverse colturi ale lumii, unele din ele atestate de Biserica Catolica drept miracole.
Auzisem despre icoanele care plang cu mir, cu sange, insa pana nu vezi cu ochii tai lacrimile totul este o poveste frumoasa cu iz fantastic. Aseara m-a infiorat fiecare film, fiecare fotografie, multimile ingenunchiate in fata miracolului si pentru prima oara m-am intrebat ..intr-adevar cat timp mai avem... Aceste aparitii au fost din ce in ce mai dese in ultima suta de ani si aduc cu sine profetii si rugaminti de regasirea a spiritualitatii, a iubirii, atribute care sunt in noi dar pe care uitam sa le cultivam, probabil din lipsa de timp, interes, incredere..
Viteza ne indeparteaza de eu-l spiritual, de nevoile sufletului caruia nu-i lipsesc haine, parfumuri, masini ci iubire, meditatie, smerenie.
Inca nu am invatat cat este de important sa iti ceri iertare, sa multumesti, sa crezi si undeva, cineva ne contabilizeaza si mi-e frica de pedeapsa care se pare.. va fi contemporana cu noi.
Detalii despre ce am vazut aseara puteti gasi la adresa http://carareauniversului.blogspot.com/ .