Sunt previzibila poate...dar era normal sa bifez cu un post Valentine's Day..ziua indragostitilor americani.
Azi nu sunt prost dispusa, nici obosita, nici iritata..poate doar un pic indiferenta..deci n-am sa critic sarbatoarea iubirii, doar am sa analizez obiectiv componenta comerciala a zilei cu pricina.
Personal, nici in anii tineretii nici acum de cand sunt femeie "la casa mea" nu am interactionat cu aceasta zi de 14 februarie; dar, anul acesta, nu-mi imaginez de ce, inimile atarnate obsesiv si-n statiile de tramvai, florile mai scumpe ca de obicei si privirile duioase ale tinerilor m-au pus pe ganduri si brusc m-a lovit "vreau sa-i cumpar ceva sotului meu"!..Pana aici nimic iesit din comun, doar ca iesind la o vanatoare de cadouri am realizat ca intr-adevar romanul scoate bani si din piatra seaca. Spatii comerciale, mall-uri, hypermarketuri, toate iti inundau/infundau/derutau simturile cu niste inimi penibile de plush, cu mesaje ridicole spre stupide: "Iti dau inima mea/ai grija ce faci cu ea" (incercam sa-mi imaginez fata sotului meu daca ar fi primit o astfel de declaratie), "te iubesc numai pe tine" (..nu am cuvinte),ETC.
Nu stiu ce e mai grav..ca suntem capabili sa vindem orice sau ca exista cumparatori pt "orice".
Probabil sunteti curiosi unde am gasit cadoul perfect..
La Sensi Blu...si gandindu-ma cadoul a venit pentru ca nu-i mai daruisem nimic de mult..nicidecum din cauza inimilor din statia de tramvai..:)