Drumul de la Iasi la Vadu Izei, Maramures este lung si destul de obositor, mai ales de la Iacobeni unde soseaua arata ca dupa bombardament. Am oprit destul de des pentru a-i acorda gravidei sansa de a-si intinde muschii spatelui intens incercati in ultima perioada.Oprirea de la Pasul Prislop a insemnat pe langa beneficiile fizice mult necesare si o incursiune culinara in specificul zonei. Am mancat pentru prima oara bolnos, mamaliga fiarta cu cascaval si deasupra cu multa smantana. Gustul este incredibil!
In Vadu Izei nimic deosebit pana cand am ajuns in dreptul indicatorului 'Pensiunea Doina'..O proprietate imensa, rupta de restul comunitatii, inconjurata de dealuri, cu un rau care traverseaza curtea intr-un susur permanent. Aici ne-au intampinat oameni primitori, mancare calda, deserturi delicioase si un aer pur de munte. Nu stim cand s-a dus o saptamana..
Toata zona te face sa uiti ca ai telefon mobil, laptop sau orice alt mijloc de comunicare cu lumea 'moderna'. Daca vrei sa reintri in forfota obisnuita Sighetul Marmatiei e la o aruncatura de bat si iti ofera cafenele, magazine mici, cu produse la preturi incredibile. Uitasem cum e sa intri intr-un magazin si sa te intampine un zambet, o persoana dispusa sa iti ofere cat timp ai nevoie ca sa iesi de acolo multumit. Asa sunt localnicii.. veseli, primitori, rabdatori.
Vom reveni aici in formula extinsa, asa i-am promis si doamnei Doina care la plecare ne-a alintat cu cozonac proaspat, sa prindem curaj pentru drum.