Nu am mai intrat de ceva vreme desi zilnic mi se plimba idei prin minte, posibile postari... zilele acestea timpul nu-mi mai apartine..tot ce fac este sa invat zilnic sa fiu..mama. E ciudat spre ironic cum iau lectii de la un bebelus de 4 luni..eu avand 28 de ani:). Ma invata sa iubesc in zeci de feluri, toate diferite, toate profunde, toate noi ..ma invata sa ignor oboseala, gandurile triste..ma invata noi abordari alte notiunii de rabdare..practic zi de zi ma transforma intr-o fiinta completa, fericita, dedicata si responsabila. Toate aceste atribute, desi cunoscute tuturor nici macar nu exista pana nu devii parinte, pana nu vezi doi ochisori privindu-te zambind..pana nu simti cum acea fiinta depinde de tine intr-o proportie covarsitoare.Inainte diminetile insemnau leneveala, cafea tarzie si un desfasurator lenes al zilei..acum la ora 8 asteptam cu nerbadare ganguritul specific trezirii .. cand amandoi somnorosi mergem spre camera lui Matei ca sa incepem ziua cu cel mai minunat, larg si nevinovat zambet din lume.
Va spun sincer ca nu exista nimic mai frumos...