La Budha a venit un ascet laudandu-se ca merge pe apa. Budha l-a intrebat "Cat timp ti-a trebuit sa obtii acest har?", "10 ani" i-a raspuns ascetul. "Pacat" i-a replicat ironic Budha. "Pentru cativa banuti puteai inchiria o barca".
joi, septembrie 24
luni, septembrie 21
Lupta cu viteza
Sunt o romantica incurabila. Imi plac povestile de dragoste cu iz de roman, cu fluturi in stomac, cu acea privire naiva care tradeaza sentimente profunde, cu cine romantice la lumina lumanarilor si trandafiri pe scaunul din dreapta al masinii. E adevarat ca populatia cu inclinatii reale spre romantism este pe cale de disparitie, ca resursa timp e din ce in ce mai redusa, ca nevoia de supravietuire este mai puternica decat nevoia de implinire sufleteasca.
Parca s-au imputinat momentele cand un film ma induiosa pana la lacrimi, cand analizam atent o privire, un gest si incercam sa-i descifrez adevarata insemnatate..acum ziua intreaga este un maraton stupid care are drept unic scop afirmarea profesionala, saltul in cariera si ziua de salariu.
O, ce bine ar fi daca am incetini cu totii un pic ritmul, daca ne-am uita atent in jur, daca am respira adanc aerul dintr-o padure, daca am mirosi incet un trandafir cu siguranta ne-am da seama cata esenta pierdem, cate tresariri, cati oameni..
Mie imi lipsesc mult cele de mai sus, momentele rulate cu incetinitorul..
Nu mai constientizez cand si cum trec saptamanile, nu-mi amintesc ultimul moment de relaxare totala, nesimtita, de armonie cu mine..azi e luni..acusi e vineri si balanta nu indica nici macar un moment care sa treaca incet, domol, calm..
Parca s-au imputinat momentele cand un film ma induiosa pana la lacrimi, cand analizam atent o privire, un gest si incercam sa-i descifrez adevarata insemnatate..acum ziua intreaga este un maraton stupid care are drept unic scop afirmarea profesionala, saltul in cariera si ziua de salariu.
O, ce bine ar fi daca am incetini cu totii un pic ritmul, daca ne-am uita atent in jur, daca am respira adanc aerul dintr-o padure, daca am mirosi incet un trandafir cu siguranta ne-am da seama cata esenta pierdem, cate tresariri, cati oameni..
Mie imi lipsesc mult cele de mai sus, momentele rulate cu incetinitorul..
Nu mai constientizez cand si cum trec saptamanile, nu-mi amintesc ultimul moment de relaxare totala, nesimtita, de armonie cu mine..azi e luni..acusi e vineri si balanta nu indica nici macar un moment care sa treaca incet, domol, calm..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)