Business etiquette

De luni pana vineri tinuta business, exclus zorzoanele sau culorile aprinse, nu denota seriozitate.

Pfiuuu ce mi-e dor de blugi, tricouri, seri prelungite pe tarasa, deruta maxima a doua zi dimineata si leneveala nevinovata, chiar nesimtita. E ciudat cum te schimba responsabilitatile, seriozitatea indusa de job, eticheta, anturajele, etc. cum nu mai poti fi natural, volubil, deschis, pentru ca te retine ceva..daca te recunoaste cineva din companie, daca vede ca razi cu gura pana la urechi in timp ce strangi tare o sticla de bere in mana..
Sa va dau un exemplu: zilele trecute am ajuns pe la birou in ziua mea libera, in blugi, geaca de piele intoarsa, adidasi iar scumpii mei colegi cu care impart traiul profesional de vreo doi ani, nu m-au recunoscut..se uitau lung, ciudat, la o faptura care indraznea sa fie relaxata si sa sfideze standardele business..deh.
Pe de alta parte cand lucrezi direct cu oameni vestimentatia ta devine un etalon, insa, militez pentru o zi in saptamana dedicata lejeritatii, nu neglijentei, in care outfit-ul sa fie unul degajat, casual, vesel..optimist.
Ce spuneti?

Deprimarea ca mod de viata

Am cateva zile bune de cand m-am imprietenit cu deprimarea; ne alimentam una alteia izvorul nesecat de nemultumiri, ne plangem de mila una alteia si ne tinem de urat in zilele ploioase.
Mi-as lua cateva zile concediu sa ies din rutina asta chinuitoare si sa imi refac fortele ca sa o pot rupe cu deprimarea..nu vreau o relatie de lunga durata cu ea..e nasoala.
Cand eram mica imi placeau zilele ploioase, acum imi accentueaza starea de rau..imi vine sa zac in pat, ascunsa sub patura.
Daca m-ar intreba cineva ce m-ar bucura acum..nu prea as sti ce sa-i raspund..
I miss the old me..