Intr-o saptamana e Craciunul, colindele deja au invadat magazinele, copiilor le licaresc privirile, e un vacarm pueril peste tot..e probabil singurul moment din an cand suntem cu totii altruisti, ne gandim la cei de langa noi, cum sa le coloram Craciunul, ce funda merge pe cadoul mamei, daca tatalui sa-i iau vesnica pijama care o primeste de cel putin 3 ani si ma mira cum reuseste de fiecare data sa se bucure de ea..
Pe masura ce crestem pana si Craciunul se complica, se scumpeste, se depersonalizeaza..imi amintesc felicitarile pe care le desenam in acuarela in special pentru mama si bunica..erau atat de simple, banale dar produceau o emotie atat de intensa care le crestea valoarea;
As vrea sa ninga ... sa stau seara in pragul casei sa ascult colindele traditionale cantate pana la final, sa simt miros de cozonac, sa traiesc din nou magia zapezii si a Craciunului..cred ca in decorul mentionat as putea usor sa-mi imaginez sania Mosului zburand in lumina lunii ..