Da..astazi m-am hotarat sa scriu despre o relatie intima, necesara, salvatoare si din ce in ce mai putin actuala..relatia cu..mine. E vorba despre acel moment de liniste cand reusesc sa ma gandesc doar la mine, la ce simt, la ce nevoi am, ce ma doare, de ce. Nu inseamna jumatate de zi, maxim o ora, uneori si mai putin..cand privesc pe fereastra, sau imi mangaii cainele, sau privesc in gol de pe o canapea confortabila, cu o cafea in mana. Atunci mai gasesc niste raspunsuri, imi amintesc de ce mi-e dor si trag mental niste concluzii.
Nu..nu sunt intotdeauna bune concluziile nici starea de suflet nu e perfecta dupa introspectie. Nu gasim mereu raspunsurile asteptate..
Deci practic cum ma ajuta?
Ma ajuta sa ma simt relaxata si in intimitate cu multe aspecte de viata ascunse de tumultul zilnic; ma ajuta sa-mi inteleg mai bine reactiile si poate sa stiu sa le explic mai bine celor care "le suporta"; imi da curaj sa recunosc ce-mi doresc; imi aminteste de ce am uitat sa fac si imi revigoreaza imaginea despre mine, un pic distorsionata dupa zile monotone, rutinate..