Dupa un Decembrie lung, ninsoare, copii pe sanii, bunatati pe masa de Craciun, ne-am intors la cotidian, la aceleasi zile interminabile, la micul-dejun mancat in masina si la ratia zilnica de nervi.
Daca as avea timp as scrie o carte despre efectul stresului si cum mi-a schimbat mie personal viata in ultimii 3 ani. Cum ma transforma intr-un minimonstru distrugator de zambete cu o sabie ascutita in mana care ridica vocea si daca nu se aprinde aragazul..Mhh.
Imi amintesc acum cca 10 ani in urma, mama mea cu un serviciu solicitant, sot si copil de animat si mancare de facut..atunci se putea, era timp, era chef..programul de lucru iti permitea sa ai familie..acum iti permite sa ai certificat de casatorie si cateva de nastere ale unor copii pe care-i cheama ca pe tine..stiu ca suna foarte dur dar e o certitudine.
Pe timpul facultatii ma consideram o carierista, imi imaginam cum lupt pentru o companie..familia pe care urma sa o am trebuia sa inteleaga ierarhia mea..acum..cand am descoperit cat este de greu sa iti faci o familie, sa gasesti jumatatea care te intregeste si iti lumineaza ziua, dar care devine musafir in casnicia ta cu jobul..m-am descalificat de pe locul Carieristei si ma declar familista care nu ar renunta pentru nimic in lume la clipele simple din bratele sotului meu, la weekend-urile prelungite la munte, la serile cinematografice si la tot ce insemana viata in 2(doi).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu