Ziua de 26 iunie 2009 probabil va ramane in istorie, drept un moment negru in muzica mondiala.
Sunt convinsa ca 90% din populatia globului a auzit macar o data in viata de Michael Jackson.
Nu am fost un fan inrait, nu plangeam la Tv cand aparea, nu-mi smulgeam hainele, insa mereu i-am recunoscut valoarea, unicitatea.
Imi repugna insa cat de ieftini sunt ziaristii din ziua de azi, cat de murdara e meseria de ziarist, care se taraste pe sub usi, calca in picioare principii doar sa scrie ceva de prima pagina.
Moartea acestui idol muzical este o durere sfasietoare pentru familie, pentru fanii din toata lumea, chiar si pentru cei ca mine care doar l-au apreciat.
Dragii mei domni ziaristi cui i-a ajutat sa stie ca Michael Jackson avea 50 kg, era aproape chel, avea vanatai, nasul aproape cazut?!...
De ce nu i s-a permis sa paraseasca lumea cu imaginea intacta de superstar inzestrat cu un car de talent, de ce incep inventiile, calomniile, acum cand singurul lucru care ar trebui facut e sa rememoram secvente, videoclipuri, emisiuni si sa ne intiparim in minte imaginea unei personalitati complexe, a unui talent colosal in timp ce apasam "play" pe telecomanda..
Desi e tarziu, admir foarte mult curajul actritei Farrah Fawcett, care si-a inregistrat toata agonia de cand a fost diagnosticata cu cancer si pana la final..acolo nu mai e loc de speculatii, nu mai e loc de calomnii, oamenii au vazut singuri adevarul despre ultimele luni din viata unuia din "Ingerii lui Charlie" (Farrah's Story)..
E trista societatea in care am ajuns sa traim care nu mai respecta nimic decat banul..