Un gand...

Astazi e ultima zi de octombrie, o zi mohorata, friguroasa care ma duce cu gandul la o camera calduroasa, un pat mare, un pahar de vin rosu si un somn adanc intre perne parfumate...

Despre Huidu..

Simt nevoia sa scriu despre Huidu..Nu sunt o consumatoare fidela de Cronica insa cand prindeam ocazia savuram cu placere emisiunea. Nu vreau sa comentez reactiile presei la cumplitul accident provocat de Serban Huidu la fel cum mi-e greu sa imi maginez drama familiilor care si-au pierdut oamenii dragi, insa ce ma frapeaza este lipsa oricarei urme de umanitate, de decenta, de solidaritate nu doar fata de omul Huidu ci si fata de cei 3 morti care si-au pierdut statutul de oameni si au devenit victimele vedetei TV.  Se fac teste, se arunca ipoteze, acuze, se injura (ce am citit pe blogul lui Huidu mi-a dat fiori), ce emit sentinte, s.a.m.d.
Ieri Huidu a anuntat ca se retrage din prim-planul Cronicii din respect pentru cele 3 victime si familiile acestora.. Retragerea lui din viata publica nu aduce, dupa umila mea parere, nicio urma de consolare familiilor indoliate ci doar multa multa satisfactie celor care l-au improscat cu noroi in ultimele zile...
Sunt convinsa ca emisunea nu va avea acelasi parfum din simplul motiv ca cei doi (Huidu&Gainusa) functioneaza perfect in 'cuplu' si asa se va pierde un concept unic de emisiune..
Din nefericire de cei 3 morti nu va mai pomeni nimeni in cateva saptamani..pentru ca tot din nefericire ei nu au contat niciodata..
Asa s-a consumat, pe scurt si bineinteles in conceptia mea, o drama umana, o lovitura de destin dura... care i-a marcat pe vecie pe cei implicati. Noi, telespectatorii am urmarit un show ieftin lipsit de orice fel de profesionalism sau bun simt..

La multi ani pui scump!

Pe 2 octombrie 2010 la 8:43 se nastea Matei, astazi face 1 anisor:).
Este o zi emotionanta pentru noi, a fost un an foarte plin..de iubire, de zambete, de lacrimi, de lectii de viata, de schimbare a prioritatilor dar mai ales de maturizare.
Iti multumim Matei pentru ca ne luminezi viata, pentru rasul senin de fiecare dimineata, pentru imbratisarile calde si nevinovate pe care uneori nu le meritam...Mami si tati iti promit sa-ti fie alaturi mereu, sa te aline, sa te iubeasca neconditionat si sa iti ofere toata linistea si siguranta de care ai nevoie.

2 days to go..

N-am mai activat de ceva vreme..motive ar fi cu zecile, de la lipsa constanta de timp pana la starile de lene maladiva care ma cuprind uneori fara urma de regret..Duminica plecam in concediu, in Praga cu mici escapade in Viena si Berlin..E prima iesire din tara de cand am nascut si evident o asteptam cu sufletul la gura..vom merge fara Matei, ceea ce imi provoaca o usoare stare de melancolie insa cred cu putere si in nevoia parintilor de a se regasi, de a se dedica doar unul altuia. Vom cutreiera strazi, vom asculta zgomotul noptii imbratisati si probabil ne vor lacrima ochii de dorul puiului nostru..:)

Matei spune 'mama'..o spune razand timid constient de cata bucurie imi provoaca. E la varsta cand constientizeaza frica, cand crede ca despartirile de noi sunt definitive asa ca ne ocupam mereu sa simta ca suntem alaturi de el si ca niciodata nu va fi singur. Cand suntem amandoi langa el este incredibil de fericit. Cand se simte 'amentintat' intinde mainile spre tati, stie ca acolo strans in brate nimeni si nimic nu-i poate face rau.
Fiecare zi este incredibila, schimbarile sunt majore atat la nivelul comportamentului sau cat si senzorial, afectiv.. E greu de crezut ca au trecut 10 luni jumatate, ca am trecut atat de repede de la starea de panica si neputinta la experienta si siguranta in absolut tot ce facem relationat cu el. E fantastic cum privirea lui debusolata transmite acum sentimente..

Astazi...doar pentru tine!

An dupa an fericirea capata noi valente, noi trairi, se intensifica cu fiecare experienta traita, se graveaza mai adanc pe tabloul inimii, toate pentru a-i asigura nemurirea...
Astazi sunt 3 ani de cand am spus DA, de cand ne-am promis unul altuia ca vom fi jumatati nu perfecte ci perfectibile, ca ne vom face fiecare zi o mica sarbatoare...
Da iubitule, stiu ca a fost si greu, uneori inca mai este, insa ceea ce conteaza sunt sufletele noastre care inca fierb de iubire, sunt diminetile cand furam 10 minute pentru o imbratisare si mai ales cei doi ochi albastri, mari si nevinovati care de 9 luni de zile ne-au transformat viata intr-o experienta de o maturitate incredibila si ne-au invatat pe amandoi noi semnificatii ale notiunii de dragoste..
La multi ani iubire!

Viata in parc

Stau singura in parc, pe o banca si ma surprinde analizand oamenii care imbogatesc peisajul.. Sunt cateva cupluri de tineri care se saruta patimas, se privesc cu dragoste si probabil isi promit lucruri de care probabil vor uita; in dreapta mea, o tanara bruneta, mignona isi roaga amica sa ii faca o fotografie... este fericita, zambeste.. acea poza cu siguranta va ajunge la baiatul din vis:).
Sunt si oameni singuri, batrani care sufland greu isi amintesc de vitalitatea apusa uitandu-se la tinerii pe biciclete care zdruncina murmurul copacilor..
E coplesitor cand ma gandesc ca fiecare om care trece pe langa mine are o poveste a lui, are vise si suferinte care il fac unic..
In copilarie parcul era lumea mea de poveste unde imi traiam cu fascinatie nebuniile; in adolescenta a devenit complicele care mă ajuta sa ascund o tigara interzisa..
Acum e locul linistit unde imi aduc copilul pentru o gura de oxigen si un iz de proaspat..

Romanii ..cu talent

Talentul in Romania are ca unitate de masura melodrama... o dovedeste din plin rezultatul concursului Romanii au talent de aseara 25 aprilie 2011, cand o serie de voci remarcabile, talente adevarate au fost surclasate de o poveste de viata trista, a unui baiat ramas orfan care transpune in versuri revolte si promisiuni.
Personal, Valentin Dinu mi s-a parut un showman autentic, un om nascut sa fie pe scena dar pe care viata l-a deviat spre o spalatorie auto. Viata sa desigur se va schimba chiar daca nu a plecat acasa cu cei 120.000 Euro. Cred ca acesta este marele merit al concursului. Aceste talente au iesit din anonimat, cine trebuia sa vada cu siguranta a vazut si multi din acesti concurenti vor mai aparea pe micile ecrane.
La fel de frapant a fost rezultatul uneia dintre semifinale cand dintr-o ploaie de talente castigator a fost un pui de stelist care bate mingea 'remarcabil'.
Basescu a gresit numindu-ne manelisti..suntem de fapt o natie de fotbalisti patetici, inculti; ne curg bale si lacrimi in acelasi timp, traim vaitandu-ne cat e ziua de lunga si ne alimentam mizeria cu vietile nenorocite ale altora.
Vor mai fi sezoane noi din Romanii au talent insa cu siguranta alegerile populatiei vor fi din nou socante si absurde.

Parinti si copii...

Am sa ating astazi un subiect delicat insa foarte important pentru dezvoltarea oricarui individ: dependenta parintilor de copii. Ma refer aici la parintele care da nastere unui copil pentru a-si da siesi o noua sansa; copilul din pacate nu va trai viata sa ci va ajuta la reconstructia unei vieti ratate sau incomplete. De cele mai multe iti dai seama mult prea tarziu ca ai fost folosit si ca nu existi ca individ. Ca sa fiu perfect inteleasa, nu insinuez ca un parinte ar face acest lucru constient sau cu rautate ori premeditare.
Copilul trebuie lasat sa isi traiasca viata, sa inteleaga ce inseamna impasurile vietii, sa i se permita sa-si mute cuibul, sa-si incerce norocul, sa piarda si sa castige. Parintele trebuie sa fie un prieten, un sfatuitor si la nevoie un umar care indruma, nu critica..
Ma uit la Matei, este inca foarte mic insa ma gandesc...poate viitorul lui nu este aici in tara..si m-as bucura sa nu fie asa..pentru binele lui..Simt un gol cand ma gandesc, dar niciodata nu l-as forta sa se rateze doar ca sa-l am aproape...E copilul meu..nu accesoriul meu..

2011..aprilie.....

Mai am timp si de televizor..din pacate..Printre misterele diversificarii, printre biberoane si scutece am timp de stirile de seara... vreau sa fiu informata, sa aflu ce nenorociri ne mai asteapta, cat suntem de iradiati si alte asemenea..Insa observ cu stupoare ca primele stiri care intra sunt cele despre divorturile mult mediatizate si eternul 'caz' al Madalinei Manole.
In primul rand nu inteleg ce poate fi atat de senzational la un divort si mai ales pe cine intereseaza istoria rufelor murdare spalate in cele doua familii....aparent sunt foarte multi romani care se hranesc cu asta. Nu conteaza ca ni s-a iradiat solul, ca e gaura in stratul de ozon..astea trec..important este sa aflam ce mai face Iri, ce geanta a mai avut Moni la tribunal si cat de des se masturbeaza Tudy.. Iar despre Madalina Manole...am mai scris despre asta chiar anul trecut cand a murit..mi se pare urat si trist sa vad ce se intampla..atat:).
Lucrurile cu adevarat importante nu mai au valoare, televiziunile nu mai informeaza..ci doar alimenteaza balele publicului incult si avid de senzational. Traim intr-un haos fara precedent, traim intr-o socientate a curvelor, a ilegalitatilor comise fara perdea, a parvenitilor.. si sincera sa fiu nu cred ca se va schimba ceva. Nu atat timp cat stam si acceptam sa fim anulati ca indivizi..

'Mami..ma doare'

Suntem aproape de 6 luni, ceea ce inseamna ca ne apar dintisorii. E un lucru cat se poate de firesc, il auzi la toti parintii, dar este cu totul alta poveste cand rolul principal este jucat de copilul tau. Am sa povestesc acum experienta mea..de fapt am sa ma descarc...
E mic, firav si cu ochii inlacrimati parca 'imi spune' ..'mami..ma doare..'..asta in timp ce imi refuza orice fel de mancare, sub orice forma i-as oferi-o...eu..oscilez undeva intre disperare, mila, furie, dragoste nebuna... si mai ales neputinta. Urasc ..de fapt ma urasc pentru momentele cand il invinovatesc pe el..cand parca special scuipa biberonul ca sa ma vada cum imi pierd mintile...sau refuza lingurita de mancare fara niciun drept de apel...
Trec zilnic prin sute de stari si senzatii..unele mai bizare ca altele...am micile momente cand simt ca nu mai fac fata, apoi ma repun in functiune si o iau de la capat..
Invat practic cea mai grea si cea mai frumoasa meserie din lume...sa fiu mama... si stau zilnic langa puiul meu in drumul prin incredibila odisee la care participa, il tin de mana cand il doare, ii sterg lacrima de pe obraz, il strang tare in brate si ii promit increzatoare ca ..va trece. Iar rasplata...un zambet larg, o gangureala de omulet in toata firea si o palma mica asezata delicat pe obrazul meu..

Primavara, Primavara...

Am crezut in vorbele primaverii dar m-a mintit... M-a amagit duios cateva zile cu raze de soare si vant cald, m-a facut intr-un mod nedemn sa-mi ascund hainele groase si acum ma confrunt cu dificila dezamagire..
O tot rog sa vina inapoi, sa-mi redea zambetul si buna dispozitie dar ma ignora grosolan...
.......am sa mai incerc..

Iubind femeile...

Astazi este 8 Martie iar pentru mine aceasta zi este aparte..acum 28 de ani, undeva pe la ora 10 am ma nasteam intr-o familie frumoasa care ma astepta de ani de zile.. Mama spune ca a fost cel mai minunat cadou de ziua femeii pe care viata i l-a putut oferi..
Anul acesta..la randul meu imi serbez ziua si in superba calitate de..mama. 
8 martie 2011 a inceput splendid..la cateva ore dupa miezul noptii cand am auzit primul 'la multi ani' de la sotul meu, ce-i drept cam adormit..dar atent ca intotdeauna.. iar in jurul orei 8 cand am intrat in camera lui Matei am primit cel mai minunat cadou si anume un zambet larg de bebelus fericit si langa el asezata cu talc o cutie de bijuterii..era cadoul lui Matei pentru mama lui..E un gest imposibil de egalat, e un gest pe care il putea pregati un singur om, acela pe care il iubesc cu toata fiinta si care are personal grija sa fiu zilnic fericita..si asta de 5 ani incoace..si sper ca pentru totdeauna..

Noutati despre noi..

Nu am mai intrat de ceva vreme desi zilnic mi se plimba idei prin minte, posibile postari... zilele acestea timpul nu-mi mai apartine..tot ce fac este sa invat zilnic sa fiu..mama. E ciudat spre ironic cum iau lectii de la un bebelus de 4 luni..eu avand 28 de ani:). Ma invata sa iubesc in zeci de feluri, toate diferite, toate profunde, toate noi ..ma invata sa ignor oboseala, gandurile triste..ma invata noi abordari alte notiunii de rabdare..practic zi de zi ma transforma intr-o fiinta completa, fericita, dedicata si responsabila. Toate aceste atribute, desi cunoscute tuturor nici macar nu exista pana nu devii parinte, pana nu vezi doi ochisori privindu-te zambind..pana nu simti cum acea fiinta depinde de tine intr-o proportie covarsitoare.

Inainte diminetile insemnau leneveala, cafea tarzie si un desfasurator lenes al zilei..acum la ora 8 asteptam cu nerbadare ganguritul specific trezirii .. cand amandoi somnorosi mergem spre camera lui Matei ca sa incepem ziua cu cel mai minunat, larg si nevinovat zambet din lume. 

Va spun sincer ca nu exista nimic mai frumos...