miercuri, februarie 25

Levi Strauss

In 2007, prin februarie am vizitat Statele Unite ale Americii, mai precis zona Seattle. Nu prea am petrecut "Nopti Albe...." dar am avut zile pline de stupefactie intr-un frivol periplu prin zonele "renumite" de shopping autentic.
La o prima incursiune ai senzatia ca vii de pe alta planeta (Romania), te uiti de zeci de ori pe etichete, te ciupesti..si in cele din urma cumperi, nu o pereche de pantofi/blugi/tricouri..ci zeci pentru ca stii ce te asteapta in tara. Te uiti fricos in stanga si-n dreapta sa nu te creada lumea nebun, cu 5 perechi de blugi Levi Strauss in brate, fuguta la cabina de proba. Wow iti vin si bine, deja esti deconectat de realitate, te indrepti spre casa sa achiti dar mai arunci o privire atenta pe eticheta, nu cumva sa fie o greseala, 10$ perechea?!Da, blugii Levi Strauss in SUA costa 10$, la noi cca. 100 Euro.
Deci intr-adevar pentru oamenii saraci sunt perfecte produsele premium, pentru ca oamenii saraci, paradoxal sunt si mari snobi si vin aici cu exemple elocvente din viata de zi cu zi: familie tanara, distrusa financiar cu rate pe vreo 20 ani la un SUV; tot din ciclul "gipane"..Santa Fe fara nimic in el..ca nu sunt bani..dar..Santa Fe; Doamne fereste sa conduci Logan si sa-ti ramana bani de lapte si paine, eventual cate un jeleu duminica.
Totusi ii felicit si pe cei de la Levi's chiar si pe cei de la Zara (in Franta hainele stau in cutii, nu pe rafturi) ca profita de o piata superficiala, frivola, ahtiata dupa "haine de firma" desi creste numarul executarilor silite, a camatarilor nervosi, etc.

marți, februarie 24

Memories..

“Cine nu are nici o nostalgie si nu s-a legat de nici un lucru asa de mult incat sa regrete ca timpul i l-a smuls, nu mi se pare insetat de progres. Mi se pare sarac, si atat. Chiar daca ii e mai usor sa traiasca fara bagaje.” - Polemici cordiale, Octavian Paler.

Domnule Paler, ma inclin din nou in fata amintirii dumneavoastra si conform spuselor de mai sus ma declar un om bogat, cu multe bagaje, unele mai grele, altele usoare, chiar goale..dar pana si pentru bagajele goale trag dupa mine valizele.
Gandindu-ma bine sunt momente cand chiar mi-as dori sa arunc valizele, cu riscul sa raman saraca, neinsetata de progres, limitata, dar tuturor ne raman bagajele lipite de maini si pe masura ce inaintam in ani adunam mai multe amintiri precum vagabonzii hartii de carton in carucioare ruginite.
In ultima vreme ma impiedic si se desfac valizele, cad boarfe..ma opresc din drum sa ma intorc, sa le strang si sa le bag la loc, mai raman colturi pe afara.
Pana acum e ok, dar exista riscul colturilor ramase pe afara sa loveasca vreun trecator..N-am gasit nimic scris pe tema colturilor care ies din valize..poate trebuie sa mai caut..



duminică, februarie 22

22 februarie..

Sunt la birou incalcita in niste hartii pe care scrie dead-line si ma gandesc ca daca n-as fi aici probabil m-as infinge intr-o ciorba aburinda, inconjurata de oameni veseli fara dead-line-uri..oare mai sunt oameni fara dead-line-uri?
Prin fata biroului trec copii cu caciuli colorate, merg la teatru, doi cate doi, in vechea traditie a ordinii si disciplinii scolare.
Azi e ziua unei bune prietene, singura care mi-ar raspunde la telefon la 2 dimineata..La multi ani Aura!
Chiar e o idee pentru un exercitiu "de prietenie"..cati din prieteni va raspund la telefon la 2 dimineata fara sa va acuze de vreo psihoza? Merita incercat experimentul, atat doar..sa fiti pregatiti sufleteste pentru dezamagiri:)

E duminica..mi-as lua manusile,caciula colorata si as merge la derdelus..cred ca au trecut ani de cand n-am mai facut asta...o fi dead-line-urile de vina?
Promit ca pentru ciorba aburinda imi fac timp..derdelusul..oricum nu mai este zapada:)
Privindu-mi zilnic periplul parca sunt intr-un film de care nu apartin..
Back to work..