Mesaj..

In unele momente de respiro sau timpi morti cum le zicem noi pe aici, ma gandesc la diverse aspecte, corelez povesti de viata sau invat HTML..mda nu prea au legatura, dar asta este..in vremuri de criza lucram la dezvoltarea personala.
Ma roade rutina; citeam despre "nemernica" prin reviste, bloguri, articole, insa credeam ca eu cu siguranta am s-o inving..ei bine nu. M-a lovit si m-a lovit in moalele capului. Traiesc cu senzatia ca fiecare zi este o copie xerox a precedentei, dar cu haine diferite..practic fac aceleasi lucruri imbracata altfel.
Mi-e dor sa fiu surprinsa (placut), sa ies din conventional, din costum, sa schimb traseul spre job, sa-mi schimb culoarea la ruj, partea de pat pe care dorm...muzica pe care o ascult, momentele cand o ascult. E frustrant rau sa stii dinainte ce faci in urmatoarele 10h si sa nu te abati nici cu un cm de la itinerariu.
Partea cea mai proasta e ca "blestemata" a lovit si in multi din jurul meu.
E trist sa ma vad pe mine robotizata dar e si mai trist sa-i vad si pe ceilalti, oameni dragi supusi aceluiasi tip de viata..pana acum nici unul dintre noi n-a avut interes/chef sa incerce ceva nou..eu ... in momentul de fata nu sunt convinsa ca merita sa incep o actiune de reanimare..cred ca in trecut tot la "Departamentul Reanimare" lucram si am hotarat sa-mi dau demisia..sa se angajeze si ei..

Teste de anduranta

Nu..nu va imaginati ca depun eforturi fizice supraomenesti.
Incerc sa supravietuiesc crizelor de mitocanie in masa, lipsei de respect si instinctului de turma.
Nu-mi dau seama cat este de dificil sa dai din cap in semn de "salut" sa nu-l faci pe celalalt sa se simta ca un tampit..
O fi si asta un simptom al societatii vitezei; in curand vom da unii peste altii in casa/pe strada fara sa zicem nimic, ca nu avem timp.
E o zi de luni relativ compromisa, sa speram ca nu marcheaza toata saptamana..