1 Martie..imi amintesc ca asteptam cu sufletul la gura aceasta zi, acum multi ani, pentru ca se facea schimb de martisoare. Nu exista sa te intorci acasa fara punguta plina cu trifoi, cosari, ghiocei. Punguta era de mare folos dupa ce bluzita era gaurita in proportie de 80% de colegii binevoitori.
Tot in perioada aceasta se 'lucra' la felicitarile mamelor, bunicilor, matusilor pentru 8 martie. Ne intreceam in inventivitate si reuseam mereu sa aduc pe buzele mamei zambetul acela pur care nu-l obtin cu parfumuri, haine sau bijuterii. Nu imi iesea mereu felicitarea perfecta sau martisorul fara defect dar dedicam fiecare particica din suflet realizarii lor si am apreciat ca mama le pastra, an de an, intr-o cutiuta..
Nu-mi mai trebuia nimic cand vedeam bucuria de pe fetele mamei si a bunicii cand le aduceam 'opera de arta', totul era perfect.
Acum, nu se mai dau martisoare, in niciun caz nu se pun in piept ca se strica matasurile, se dau 'branduite', mai pe sub mana sa nu cumva sa rada lumea ca ne mai ocupam cu de astea..Ghiocei? Nu..sunt prea ieftini..poti lua de oricunde cu cativa lei..trebuie trandafiri, neaparat peste 9 ca altfel e saracacios buchetul...un telefon sa urezi o primavara cu soare? Nu...nu este timp..un sms, o felicitare virtuala sau cel mai sigur..nimic..