Sa vanezi cerbi: animale mari, agile, pe care un vanator ar avea dificultati sa le doboare singur. Dar daca vanezi in grup, poti scoate cerbul din desis si sa il aduci in bataia pustii cu conditia ca toti sa ramana pe pozitii, impiedicand cerbul sa fuga. Dar fac ei asta?
"Daca era vorba de a vana un cerb, toti realizau foarte bine ca trebuie sa ramana credinciosi pe pozitie; dar daca se intampla ca un iepure sa treaca prin vizorul unuia dintre ei, acela ar fi plecat fara scrupule, in urmarirea iepurelui si dupa ce si-ar fi prins prada, i-ar fi pasat foarte putin ca a fost motivul pentru care tovarasii sai si-au pierdut prada proprie" (Jean-Jaques Rousseau - Discurs asupra inegalitatii).
Acum incepe necazul: un grup mare de vanatori coopereaza pentru a inconjura un cerb, dar cercul este rupt de un vanator nerabdator care goneste dupa un iepure. Un iepure este o prada buna pentru cel care il prinde, desigur, dar nu este de nici un folos pentru ceilalti, pe cand cerbul ar fi hranit intregul grup.
Jocul examineaza daca aceasta cooperare intre vanatori poate ramane stabila in fata distragerii cauzate de cineva care se indreapta spre o recompensa rapida, dar mai mica.
Scopul analizei teoriei jocului este acela de a arata ca exista doua strategii diferite (sau echilibre) care sunt stabile: ori fiecare goneste dupa propriul iepure, ori toata lumea coopereaza la doborarea cerbului. Calculul pentru fiecare jucator este simplu: un cerb are mai multa carne, chiar daca este impartit, dar poti sa il prinzi numai daca toata lumea face acelasi efort; daca vreunul se duce dupa iepure vanatoarea esueaza.
In concluzie, totul se reduce la incredere.
Nu este dificil sa ajungi la echilibru in ceea ce priveste iepurii. Toata lumea pleaca pe cont propriu si pastreaza toata hrana pe care o prinde. Este mai greu sa treci de la echilibrul iepurilor la echilibrul cerbului. Aceasta implica un acord intre vanatori, deci, din nou, INCREDERE.