Recapitulare

Dupa un Decembrie lung, ninsoare, copii pe sanii, bunatati pe masa de Craciun, ne-am intors la cotidian, la aceleasi zile interminabile, la micul-dejun mancat in masina si la ratia zilnica de nervi.
Daca as avea timp as scrie o carte despre efectul stresului si cum mi-a schimbat mie personal viata in ultimii 3 ani. Cum ma transforma intr-un minimonstru distrugator de zambete cu o sabie ascutita in mana care ridica vocea si daca nu se aprinde aragazul..Mhh.
Imi amintesc acum cca 10 ani in urma, mama mea cu un serviciu solicitant, sot si copil de animat si mancare de facut..atunci se putea, era timp, era chef..programul de lucru iti permitea sa ai familie..acum iti permite sa ai certificat de casatorie si cateva de nastere ale unor copii pe care-i cheama ca pe tine..stiu ca suna foarte dur dar e o certitudine.
Pe timpul facultatii ma consideram o carierista, imi imaginam cum lupt pentru o companie..familia pe care urma sa o am trebuia sa inteleaga ierarhia mea..acum..cand am descoperit cat este de greu sa iti faci o familie, sa gasesti jumatatea care te intregeste si iti lumineaza ziua, dar care devine musafir in casnicia ta cu jobul..m-am descalificat de pe locul Carieristei si ma declar familista care nu ar renunta pentru nimic in lume la clipele simple din bratele sotului meu, la weekend-urile prelungite la munte, la serile cinematografice si la tot ce insemana viata in 2(doi).

Decembrie in Viena..

Viena..pe langa haine de firma, mic dejun de 30 Euro, ger groaznic..o imagine la scara reala a imperialismului anilor 1800. Fiecare cladire, fiecare straduta te transpune in trecut cand timpul trecea mai greu, cand eleganta nu insemna haine de la Gucci sau Prada ci baluri grandioase, plimbari prin parcurile de sute de hectare..in Viena inca mai gasesti savoarea acelor timpuri.
Ziua incepea simplu cu o plimbare energica pana la cafeneaua unde luam micul dejun; un loc in care mirosul de patiserie, muzica de Craciun si veselia te ametea..era ciudat ca nu radea nimeni zgomotos, nu se batea cu pumnii in masa..dar sa ne reamintim ca nu eram in Romania; ideea de identitate culturala in Viena se pierdea usor printre multitudinea de rase care vietuiau in perfecta ordine si disciplina.
Era surprinzatoare figura vesela si relaxata a omului de rand, in goana dupa cadouri, care din cand in cand se mai oprea la baraca cu vin fiert decorata ca o casuta din povesti sa-si imbujoreze obrajii si sa-si reia periplul in calitate de Mos Craciun al unor suflete dragi.
Romanii sunt economi, cutiile de cadouri sunt din ce in ce mai mici, hartia colorata e inlocuita cu pungi de plastic, pomul de Craciun cu crengi de brad, ni se cam micsoreaza natia cu totul..sau am eu o zi "ingusta"...hard to tell.
Ideea e ca Viena inseamna alt stil de viata cu aroma regala, inseamna minunatul concert simfonic anual, inseamna imparateasa Sissi, Dunarea, magnificul Palat Schonbrunn, civilizatie, respect pentru traditie si de ce nu spirit antreprenorial..(dupa vizita de la Palatul Schonbrunn am ramas cu 130Euro mai putin..)..
Vis-a-vis de asta ma gandesc la minunatul nostru Palat al Culturii care valorificat ar aduce castiguri mari Iasului..intrebarea ramane de ce altii pot iar noi..nu..

Seara..schimba doar scena..sute de beculete aprinse care amplificau starea de sarbatoare, decorul magazinelor de lux care iti lua rasuflarea..pentru cateva zile am simtit ca in copilarie apropierea Craciunului; acolo parea o sarbatoare mult mai reala si actuala, mult mai serioasa si in acelasi timp mult mai magica..