Nu am mai scris de multa vreme, din lipsa de timp, chef, nicidecum din lipsa de subiecte si cand spun subiecte vorbesc despre tot ce inseamna minunata si ampla odisee din care fac parte de 1 an si 4 luni.
2011 a fost un an de detasare; m-am detasat de stiri, de politica, de profesie, de planuri si m-am dedicat studiului. Am studiat si studiez cai de a fi o mama buna, sau macar peste ani cand voi privi spre Matei sa simt ca la un moment dat am facut ce trebuia sa fac.
In 2011 am primit foarte multe sfaturi, majoritatea nedorite sau cerute, despre rolul meu, despre cum tratez o raceala, o febra, despre cate mese, unde, cum si mai ales de ce. Toate astea cu scopul bine stabilit de a-mi surpa o fundatie cladita cu multa truda, nopti nedormite si lacrimi varsate pe la colturi de camera, in timpul somnului de pranz al copilului.
Tot in 2011 mi-am mascat tristeti si dezamagiri pentru ca este imposibil ca cei mai frumosi si adanci ochi albastri sa te vada trista, dezamagita. Asa am invatat sa cant, sa ma joc si sa fac orice mutra caraghioasa imi venea in cap doar de dragului sufletului nevinovat care imi umple viata de fericire. Pentru el lumea inseamna pielea calda a mamei, vocea lina care ii canta si bratele care ii alunga orice neajuns.
Am invatat ca nu conteaza cine incepe sau termina o cearta, cine are sau nu dreptate ci conteaza cum trecem peste, cum ne imbratisam si mergem mai departe, impreuna ca o familie.
Am invatat ca e ok sa spui "nu mai pot' apoi sa te ridici si sa o iei de la capat, am invatat ca pot spune 'mi-e greu' fara sa simt ca nu sunt o mama buna, am invatat sa cer ajutorul si sa accept ca nu sunt supraom desi Doamne cat de tare mi-as fi dorit. .sa am 4 maini, 4 picioare..si am descoperit ca desi nu sunt atasate corpului meu le am..sunt sotul meu, mama, tata..
A fost un an frumos insa extrem de greu...