Oboseala cu iz de sarbatoare

Intr-o saptamana e Craciunul, colindele deja au invadat magazinele, copiilor le licaresc privirile, e un vacarm pueril peste tot..e probabil singurul moment din an cand suntem cu totii altruisti, ne gandim la cei de langa noi, cum sa le coloram Craciunul, ce funda merge pe cadoul mamei, daca tatalui sa-i iau vesnica pijama care o primeste de cel putin 3 ani si ma mira cum reuseste de fiecare data sa se bucure de ea..
Pe masura ce crestem pana si Craciunul se complica, se scumpeste, se depersonalizeaza..imi amintesc felicitarile pe care le desenam in acuarela in special pentru mama si bunica..erau atat de simple, banale dar produceau o emotie atat de intensa care le crestea valoarea;
As vrea sa ninga ... sa stau seara in pragul casei sa ascult colindele traditionale cantate pana la final, sa simt miros de cozonac, sa traiesc din nou magia zapezii si a Craciunului..cred ca in decorul mentionat as putea usor sa-mi imaginez sania Mosului zburand in lumina lunii ..

Sfarsit de joi..

E 17.47, sunt inca la birou astept sa scap de Joi. Am avut o zi plina de foi si calcule, agitatie..
M-as cuibari acum intr-o patura groasa langa un semineu sa beau un ceai cald si sa vad cel mai romantios dintre filme.
Totusi, ora 17.30 si chiar 18 cand pleaca aproape toti, lumina e mica, se aud doar tastele mele, e un moment prielnic sa imi adun gandurile, sa-mi fac agenda de maine, sa visez la ce as face ca sa ma relaxez..
Imi plac zilele ocupate, trec mai usor..nu imi mai lasa timp de divagat pe scena vietii mele si nu numai..

P.S Am vazut acum cateva minute cel mai interesant status pe messanger: "Un sfat pentru domnisoarele roz-sclipicioase, tot timpul la vanzare, pe a caror creier patineaza musca: DATI-VA FOC!"....
Mi se pare absolut genial!

Seara Linistita!

Aproape..decembrie

Astept cu nerabdare naiva luna Decembrie..in ciuda forfotei specifice lunii cadourilor e o pace in aer si pe fetele oamenilor cum rar vezi..mai ales in Romania.
E un moment in luna Decembrie pe care il iubesc..impodobitul bradului, mirosul de prajituri proaspete, sunetul colindelor, sotul meu descalcind instalatia de pom, copiii infofoliti care alearga pe strazi printre fulgi obraznici de zapada.
An de an dispar traditii, scrisorile au devenit sms-uri sau e-mail-uri, colindele hit-uri, cadourile impachetate cu funda rosie - "uite banii si ia-ti ce vrei", mancarea aburinda si prajiturile calde- catering...
Imi amintesc copilaria cand Craciunul era sarbatoare pentru toti, cand scriam felicitari si stateam la rand la Posta pentru timbre si tremuram de emotie cand venea postasul si lasa bunicii corespondenta. Am sa pastrez vii aceste sentimente, am sa vreau in casa miros de prajituri, vanilie, am sa ascult colindele nemuritoare si am impodobesc bradul mereu cu acelasi entuziasm de pustoaica naiva..

Lucratul in weekend..

E o povara, o exploatare nerusinata a mintii si trupului combinata cu false motivatii de evolutie profesionala. Oare chiar nu se poate desavarsi in cariera un om care munceste de luni pana vineri?
Simt nevoia sa precizez ca este o problema foarte personala, ca nu se accepta opinii...e o "spovedanie" a unei minti deranjate de aspecte profesionale profund neprofesionale. Detaliile s-ar putea finaliza cu o aromata concediere..deci prefer sa nu umplu randuri cu amanunte.
Ziua incepe intre 7.15-7.30 in functie de...Dumnezeu stie ce. Rar apuc sa inghit ceva mancare si sa spun ca literalmente am luat micul dejun. Pana la ora 18 zilnic sunt inchisa in birou, cu capul in planuri, contracte, e-mailuri, nervi, etc..apoi cand ies din oficiu sper sa fac ceva relaxant dar termin mancand seminte in bucatarie si facand rebus sau chinuindu-ma sa termin o carte. Weekend-ul este acel moment din saptamana cand nu incep ziua la 7 am, apuc sa iau un mic dejun, imi iau sotul in brate, putem face planuri..era si-un cantec.."i dont't wanna work today/maybe i just wanna stay"...ooo daaaa!
Acest blog merita un nume sugestiv "marturiile unei nemultumite"..
De pe 10 noiembrie se duc naibii momentele de care vorbeam mai sus cu atata caldura..
Ok, nu ma simt neaparat mai bine ca am scris, dar ...simteam nevoia sa o fac..

Problema pranzului

Azi am sa iau pranzul cu sotul meu..acest gen de apropiere culinara a devenit un experiment rar..pentru ca stam prost cu resursa..TIMP. Trebuie sa ne incadram intr-o ora asa ca meniul comandat trebuie sa fie rapid de realizat, rapid de inghitit si digerabil. Ne-am tine de mana dar asta e o tragere de timp inutila asa ca vom continua sa mancam, cu un ochi discret aruncat pe ceas..
Mi-e foarte ciuda pe felul in care traim, cred ca daca ziua ar avea 26 de ore tot ar insuficient..
Mmm..seful tipa ca trebuie terminata o situatie..ce ziceam?! nici sa termin de gandit nu am timp..

Born to make us happy...

Casatoria..

A trecut o luna si 9 zile de cand ne-am casatorit si inca incerc sa-mi amintesc cum a fost. E ciudat tare sa nu-ti amintesti propria nunta..
Am realizat dupa, ca habar nu aveam ce a citit preotul pentru ca eram mult prea preocupata sa ma tin pe picioare si sa nu lesin.
Visam sa ma marit pe plaja, intr-o rochie alba lejera, descult, si cu o floare in par, inconjurata de maxim 10 oameni, sa ma concentrez doar asupra lui, sa simt cat este de important ceea ce facem.
Daca n-ar parea stupid,mi-as lua sotul de mana, as merge la un schit in munti si ne-am casatori, i-as spune cat de mult il iubesc, ca n-as schimba diminetile noastre cu nimic in lume..
Comparand intensitatea clipelor, acum imi dau seama ca ne-am casatorit pe 24 august 2007 pe barca din Mediterana cand mi-a spus "te iubesc atat si tare si vreau sa fii sotia mea"..pfiu aia a fost o emotie teribil de puternica, am simtit vorbele alea mult timp, imi dadeau fiori ..

Diferente intre femei si barbati..

Dor

..de nopti nedormite, fericire permanenta, nejustificata dar mereu binevenita, de nasul lipit de fereastra trenului asteptand sa zaresc marea, de timp liber, de siguranta ca nimic nu iti poate afecta calmul si serenitatea, de planuri facute pe fuga, de o cina linistita seara intr-un restaurant..

ma opresc dar sigur as mai fi scris cateva ore..