joi, octombrie 23

Sfarsit de joi..

E 17.47, sunt inca la birou astept sa scap de Joi. Am avut o zi plina de foi si calcule, agitatie..
M-as cuibari acum intr-o patura groasa langa un semineu sa beau un ceai cald si sa vad cel mai romantios dintre filme.
Totusi, ora 17.30 si chiar 18 cand pleaca aproape toti, lumina e mica, se aud doar tastele mele, e un moment prielnic sa imi adun gandurile, sa-mi fac agenda de maine, sa visez la ce as face ca sa ma relaxez..
Imi plac zilele ocupate, trec mai usor..nu imi mai lasa timp de divagat pe scena vietii mele si nu numai..

P.S Am vazut acum cateva minute cel mai interesant status pe messanger: "Un sfat pentru domnisoarele roz-sclipicioase, tot timpul la vanzare, pe a caror creier patineaza musca: DATI-VA FOC!"....
Mi se pare absolut genial!


Seara Linistita!

miercuri, octombrie 22

Aproape..decembrie

Astept cu nerabdare naiva luna Decembrie..in ciuda forfotei specifice lunii cadourilor e o pace in aer si pe fetele oamenilor cum rar vezi..mai ales in Romania.
E un moment in luna Decembrie pe care il iubesc..impodobitul bradului, mirosul de prajituri proaspete, sunetul colindelor, sotul meu descalcind instalatia de pom, copiii infofoliti care alearga pe strazi printre fulgi obraznici de zapada.
An de an dispar traditii, scrisorile au devenit sms-uri sau e-mail-uri, colindele hit-uri, cadourile impachetate cu funda rosie - "uite banii si ia-ti ce vrei", mancarea aburinda si prajiturile calde- catering...
Imi amintesc copilaria cand Craciunul era sarbatoare pentru toti, cand scriam felicitari si stateam la rand la Posta pentru timbre si tremuram de emotie cand venea postasul si lasa bunicii corespondenta. Am sa pastrez vii aceste sentimente, am sa vreau in casa miros de prajituri, vanilie, am sa ascult colindele nemuritoare si am impodobesc bradul mereu cu acelasi entuziasm de pustoaica naiva..

Lucratul in weekend..

E o povara, o exploatare nerusinata a mintii si trupului combinata cu false motivatii de evolutie profesionala. Oare chiar nu se poate desavarsi in cariera un om care munceste de luni pana vineri?
Simt nevoia sa precizez ca este o problema foarte personala, ca nu se accepta opinii...e o "spovedanie" a unei minti deranjate de aspecte profesionale profund neprofesionale. Detaliile s-ar putea finaliza cu o aromata concediere..deci prefer sa nu umplu randuri cu amanunte.
Ziua incepe intre 7.15-7.30 in functie de...Dumnezeu stie ce. Rar apuc sa inghit ceva mancare si sa spun ca literalmente am luat micul dejun. Pana la ora 18 zilnic sunt inchisa in birou, cu capul in planuri, contracte, e-mailuri, nervi, etc..apoi cand ies din oficiu sper sa fac ceva relaxant dar termin mancand seminte in bucatarie si facand rebus sau chinuindu-ma sa termin o carte. Weekend-ul este acel moment din saptamana cand nu incep ziua la 7 am, apuc sa iau un mic dejun, imi iau sotul in brate, putem face planuri..era si-un cantec.."i dont't wanna work today/maybe i just wanna stay"...ooo daaaa!
Acest blog merita un nume sugestiv "marturiile unei nemultumite"..
De pe 10 noiembrie se duc naibii momentele de care vorbeam mai sus cu atata caldura..
Ok, nu ma simt neaparat mai bine ca am scris, dar ...simteam nevoia sa o fac..