E o povara, o exploatare nerusinata a mintii si trupului combinata cu false motivatii de evolutie profesionala. Oare chiar nu se poate desavarsi in cariera un om care munceste de luni pana vineri?
Simt nevoia sa precizez ca este o problema foarte personala, ca nu se accepta opinii...e o "spovedanie" a unei minti deranjate de aspecte profesionale profund neprofesionale. Detaliile s-ar putea finaliza cu o aromata concediere..deci prefer sa nu umplu randuri cu amanunte.
Ziua incepe intre 7.15-7.30 in functie de...Dumnezeu stie ce. Rar apuc sa inghit ceva mancare si sa spun ca literalmente am luat micul dejun. Pana la ora 18 zilnic sunt inchisa in birou, cu capul in planuri, contracte, e-mailuri, nervi, etc..apoi cand ies din oficiu sper sa fac ceva relaxant dar termin mancand seminte in bucatarie si facand rebus sau chinuindu-ma sa termin o carte. Weekend-ul este acel moment din saptamana cand nu incep ziua la 7 am, apuc sa iau un mic dejun, imi iau sotul in brate, putem face planuri..era si-un cantec.."i dont't wanna work today/maybe i just wanna stay"...ooo daaaa!
Acest blog merita un nume sugestiv "marturiile unei nemultumite"..
De pe 10 noiembrie se duc naibii momentele de care vorbeam mai sus cu atata caldura..
Ok, nu ma simt neaparat mai bine ca am scris, dar ...simteam nevoia sa o fac..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu