Imi place sa cant..e o pasiune care creste odata cu mine din copilarie, cand se manisfesta in timp ce urcam in cada si fredonam imbujorata 'Fotoliul din odaie' al Mirabelei Dauer.. Deodorantul mamei mi-a fost fidel microfon ani de zile in spectacolul meu, parintii, bunicii, prietenii, spectatori emotionati ... imi imaginam ca sunt in fata a zeci de mii de oameni care tresar la auzul vocii mele... Crescand, iubind anii '60, scena s-a mutat intr-o atmosfera alb-negru, un bar, fum de tigara, seara tarziu, doamne elegante si barbati cu gulerele ridicate iar in fata lor un 'eu' elegant si sofisticat cantand jazz. Daca as sti sa pictez as reda acea atmosfera cu o precizie matematica, mi-am imaginat fiecare detaliu, colt, tablou, desimea fumului de tigara, rujul meu si lumina reflectorului de deasupra scenei..
Si acum, din cand in cand, ma cuprinde acel entuziasm si fredonez din adancul plamanilor cantece mai mult sau mai putin celebre, spre deliciul Domnului C. care citeste langa mine ziarul si mai scapa din cand in cand cate un zambet..admirativ..cred eu:).
Daca stau si ma gandesc cantatul este singura pasiune pe care am purtat-o cu mine de-a lungul timpului..au ramas in urma: hainele de politista, stetoscopul, catalogul..actoria..