vineri, mai 21

Esente

Am realizat ca una din retetele succesului este ignorarea totala a mizeriilor care se deruleaza zilnic pe toate canalele media. Oricum deciziile 'finale' vor ajunge in cele din urma la toate urechile, din vorba in vorba, din citat in citat..Ma simt si mult mai bine de cand nu mai citesc zilnic toata presa si seara evit canalele de 'dezbateri', care oricum sunt ori foarte de dreapta, ori foarte de stanga..ori 'la furat'. 

Am redescoperit recent, cu mare bucurie, datorita tatalui meu o minunata carte de poezii de George Toparceanu. Ca sa intelegeti, Toparceanu a fost poetul copilariei mele, la el gaseam explicatii privind cursul anotimpurilor, cu zbuciumurile specifice, misiunea greierului si a furnicii in toata economia complexa a naturii, povestea Acceleratului, in care calatoream si eu de fiecare data cand bunica recitea poezia in timp ce ma jucam..
Sunt foarte multi ani de cand nu am mai citit o carte de poezii, mai ales acele dragi mie care mi-au fericit multe clipe ale copilariei. 
Imi doresc sa-i citesc ingerasului nostru toate poeziile vesele si toate povestile care pe noi ne adormeau seara de seara si ne transformau visele in basme..

Va redau mai jos una din poeziile mele preferate de George Toparceanu..sper sa va placa:

"Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!"