De cand sunt insarcinata ma trezesc ca ma ia plansul fara niciun motiv, apoi rasul ..E aiurea sa plangi fara motiv, sa treci dintr-o stare in alta, fara vreo explicatie plauzibila..
Aseara dl.C statea langa mine, tacut, imi mai arunca cate o privire destul de confuza..m-a intrebat '..de ce plangi..?'..nu stiu de ce dar atunci mi s-a parut stupida intrebarea..apoi..usor usor..incepeam si eu sa ma intreb de ce plang..nu stiam de ce..stiam ca imi vine sa plang..A stat langa mine pana mi-a trecut...apoi am vorbit despre amenajarea gradinii..
E foarte frumoasa perioada sarcinii, iti descoperi corpul si psihicul dintr-o alta perspectiva, esti coplesita de o gama necunoscuta de emotii si totul se traieste mai intens, mai frumos.
E atat de importanta intelegerea si sustinerea celor apropiati, care practic sunt beneficiarii furiei, lacrimilor, rasetelor..Aseara a fost atat de suficient ca a stat langa mine ... ca nu a spus nimic ... de cele mai multe ori nu e nevoie de nimic mai mult.